Descriere referat

| Referate lucrari | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Asa cum se prezinta in zilele noastre, economia este rezultatul unui proces evolutiv si al dezvoltarii schimbului reciproc de activitati de la forme inferioare la cele superioare. Intr-un asfel de cadru se dezvolta si actioneaza intreprinderile, care vor aborda, indiferent de profilul lor de activitate problemele de gestiune financiara ori de cate ori efectueaza o operatiune care priveste aprovizionarea, detinerea sau cedarea de titluri de moneda.
In procesul cunoasterii, o metoda de cercetare indispensabila o reprezinta analiza, prin intermediul careia se creaza nu numai posibilitatea cercetarii lucrurilor si a fenomenelor, ci se descopera, structura se verifica si se stabilesc legaturile de cauzalitate, factorii care le genereaza si se pot lua decizii pentru activitatile viitoare. In toate domeniile stiintei, analiza joaca rolul unui mijloc necesar cunoasterii ca metoda de cercetare.
In Romania ultimilor ani, stiinta economica a facut pasi seriosi inainte in ceea ce priveste perfectionarea metodelor de analiza economico-financiara a intreprinderilor in contextul trecerii la economia de piata. A fost deschis un camp larg cercetarilor in domeniul economic si au fost introduse procedee si concepte noi de analiza utilizate curent in tarile cu o economie de piata avansata cum ar fi: fondul de rulment, necesarul sau deficitul de fond de rulment, fluxul de numerar, etc…
O analiza economico-financiara pertinenta este indreptata catre evaluarea aptitudinii intreprinderii de a genera surplusuri monetare care ii garanteaza echilibrul financiar si dezvoltarea.
Echilibrul financiar poate fi definit prin capacitatea intreprinderii de a-si asigura plata fara intrerupere a datoriilor contractate anterior, inclusiv a datoriilor curente generate de realizarea obiectului de activitate, sau de legislatia fiscala, din incasarile sale, asfel incat aceasta sa poata evita riscul de faliment.
Mentinerea echilibrului financiar constituie conditia esentiala a supravietuirii intreprinderii. De altfel, echilibrul evoca ideea de armonie intre diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce in domeniul financiar reprezinta armonizarea resurselor cu nevoile.
Analiza echilibrului financiar se poate realiza pe baza bilantului contabil fundamentat pe cele doua conceptii de elaborare ale acestuia: patrimoniala si financiara. Daca bilantul contabil reflecta starea patrimonial a intreprinderii la un moment dat (inceputul si sfarsitul exercitiului financiar), contul de profit si pierdere sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice si financiare de intrare, prelucrare si iesire aferente perioadei analizate. Rentabilitatea intreprinderii si noua ei stare patrimoniala se vor reflecta in rezultatul net al exercitiului sub forma de profit sau pierdere, informatie comuna a bilantului si a contului de profit si pierdere.
Informatiile continute in cele doua documente sunt completate de anexe care ofera explicatiile necesare unei mai bune intelegeri a bilantului si a contului de profit si pierdere, aducand totodata clasificari privind politicile intreprinderii in materie de investitie, de finantare, de fiscalitate, de evaluare patrimoniala precum si asupra istoricului activitatii sale. Deci, anexa indeplineste atat un rol explicativ, cat si rolul de instrument complementar bilantului si contului de profit si pierdere.
Evaluarea surplusului monetar degajat de activitatea de exploatare sau a surplusului monetar global ce are drept continut: capacitatea de autofinantare sau cash-flow-ul globalfurnizeaza informatii pivind performantele economice ale unei intreprinderi, precum si capacitatea sa de reconstituire a resurselor proprii care pot ameliora autonomia si echilibrul financiar. Evolutia acestora are incidenta asupra echilibrului financiar dinamic pus in evidenta de tablourile fluxurilor financiare, care permit integrarea analizei performantelor asupra conditiilor de finantare si de apreciere a echilibrelor financiare pe termen scurt si lung.
Studiul de caz privind analiza echilibrului financiar s-a realizat pe exemplul Societatii Comerciale “Dobrogea” S.A. Constanta fiind pusi in evidenta principali indicatori prin intermediul carora poate fi apreciata activitatea desfasurata de intreprindere pe parcursul a trei exercitii financiare consecutive.






Capitolul I

Analiza echilibrului financiar

1.1. Teoria echilibrului financiar

Analiza financira are ca obiect evalurea politicii financiare a intreprinderii intr-o perioada trecuta si facilitarea luarii in cadrul acesteia a unor decizii viitoare. Analiza financiara investigheaza doua domenii importante:
- echilibrul financiar:
- rentabilitatea.

Echilibrul financiar, intr-o maniera generala evoca ideea de armonie dintre diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce in domeniul financiar reprezinta armonizarea resurselor cu nevoile. Echilibrul financiar poate fi definit prin capacitatea intreprinderii de a-si asigura din incasarile sale plata fara intrerupere a datoriilor curente generata de realizarea obiectului sau de activitate sau de legislatia fiscala, astfel incat, aceasta sa poata evita riscul de faliment.

Mentinerea echilibrului financiar constituie conditia esentiala a supravietuirii intreprinderii, iar aprecierea echilibrului financiar trebuie sa tina seama de conditiile concrete ale aparitiei incapacitatii de plata.

Analiza statica a echilibrului financiar se realizeaza pe baza bilantului contabil, ce se fundamenteaza pe cele doua concepte de elaborare ale acestuia: patrimoniala si functionala.

Conceptia originala despre bilant este cea patrimoniala. Din punct de vedere economic, activul si pasivul bilantier sunt expresia aceleeasi realitati economice si anume a capitalurilor de care dispune la un moment dat unitatea patrimoniala. In bilant, capitalurile sunt prezentate corespunzator celor doua laturi ale sale, din punct de vedere al originii acestora. Activul expliciteaza modul de utilizare al resurselor, respectiv al capitalurilor puse la dipozitia unitatii, pe cand in pasiv se regasesc sursele de finantare ale intreprinderii constituite in principal din capitaluri proprii si datorii. Aceasta modalitate de prezentare a utilizarilor si a resurselor de care dispune la un moment dat intreprinderea face posibila existenta acelui echilibru valoric intre utilizari sau active patrimoniale si resurse sau pasive patrimoniale. Astfel, ecuatia economica a bilantului apare sub forma:
Utilizari = Resurse,
iar relatia Activ = Pasiv constituie relatia de echilibru si eficienta care opereaza bilantul.

Sub aspect juridic, bilantul sintetizeaza starea patrimoniala privita ca un ansamblu de drepturi si angajamente ale titlurilor de patrimoniu la un moment dat.

Activul bilantier reflecta elementele patrimoniale ce aprtin proprietarului sau drepturi patrimoniale, in timp ce pasivul bilantier evidentiaza ceea ce datoreaza tertilor sau angajamentele patrimoniale. Potrivit conceptiei patrimoniale privind intreprinderea, aceasta apare ca o entitate economico-juridica ce poseda un patrimoniu inventariat in activul si pasivul bilantier.

La data incheierii unui exercitiu financiar, expresia valorii patrimoniale a intreprinderii o reprezinta activul net contabil, respectic capitalurile proprii determinate ca diferenta intre activul total si datoriille totale contractate sau prin insumarea capitalului social, rezultatului si a rezervelor ce se cuvin actionarilor.

Analistii financiari utilizeaza, pornind de la abordarea juridica a bilantului, conceptul de situatie neta, care reprezinta valoarea drepturilor pe care le poseda proprietarii asupra entitatii patrimoniale, altfel spus valoarea datoriilor intreprinderii fata de proprii asociati.