Descriere referat

| Referate lucrari | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

În condiţiile economiei de piaţă, statul nu mai poate să intervină în sectorul privat al economiei prin metode administrative, dar el are posibilitatea să utilizeze anumite pârghii economico-financiare, potrivit cerinţelor politicii sale economice, financiar-monetare, sociale, prin care să influenţeze activitatea agenţilor economici.
Reforma fiscală este parte integranta a reformei economice.Odată cu Revoluţia din Decembrie 1989 în România au avut loc mutaţii deosebite în toate planurile vieţii politice, economice, sociale şi culturale.
Trecerea de la un sistem hipercentralist la un sistem cu o economie de piaţă se desfaşoară treptat, prin intermediul unei perioade de tranziţie care are ca obiect crearea mecanismelor şi pârghiilor necesare funcţionării economiei de piaţă.Măsurile de politică fiscală joacă un rol important în programele economice ale unei ţări, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.Ideea principală care s-a răspândit printre politicieni şi a ghidat reformele, în special în ţările dezvoltate, a fost aceea că piaţa, prin forţele sale, poate fi un ghid mai bun al unei politici de impozitare eficientă, decât intervenţia guvernamentală.In echivalenţă cu această idee au fost luate o serie de măsuri pentru a genera deplasarea dintre intervenţionismul prin impozite către neutralitatea impozitelor care permite reducerea distorsiunilor generate de impozite.
Majoritatea statelor lumii îşi asigură finanţarea cheltuielilor publice pe seama resurselor fiscale.Unele state preferă impozitele directe - pe venit şi pe avere , în timp ce altele se sprijină cu precadere pe impozitele indirecte - pe consum, pe import-export .In evoluţia lor impozitele directe le-au precedat pe cele indirecte, adică pe cele aplicate pe consum.După cum se va vedea în capitolele lucrării, în ultima perioadă în România impozitele indirecte au o pondere mult mai mare în totalul veniturilor statului decât cele directe.
Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte principalele impozite indirecte, caracteristicile, modul de percepere al acestora precum şi trăsăturile distinctive faţă de impozitele directe.Toate acestea în cadrul problemelor specifice României care , în această perioadă de tranziţie se confruntă cu situaţii cu totul noi.Mai sunt tratate mutaţiile care au existat în bugetul României în perioada 1994-1999 cerute imperativ de înlocuirea economiei centralizate cu o economie de piaţă.Impozitele indirecte reprezinta principală sursa de venituri pentru stat şi, ca atare, este urmărit rolul lor în formarea resurselor publice.
Integrarea României în structurile europene şi adaptarea sa la cerinţele pieţei mondiale presupun crearea unei economii concurenţiale, capabilă să producă pentru piaţa internă şi pentru export numai produse competitive, corespunzătoare standardelor şi exigenţei pieţei externe a UE, ca şi a celor ale pieţei mondiale.Realizarea unui asemenea obiectiv presupune crearea cadrului legislativ şi instituţional adecvat, respectiv armonizarea graduală a legislaţiei.
Activităţile UE în domeniul TVA se rezumă la stabilirea principiilor armonizării sistemului TVA cu ajutorul directivelor.Acest fapt permite statelor membre să-şi definească propria lor legislaţie între limitele fixate dar în practică există diferenţieri substanţiale între ţările care au introdus TVA înaintea emiterii directivelor de către Comunitate.Experienţa unor asemenea dispoziţii poate fi benefică pentru România care a introdus TVA abia în 1993, pe o bază compatibilă cu cea a UE, dar care în viitor trebuie să ţină cont din ce în ce mai mult de schimbările ce vor avea loc în acest ansamblu de state în care România vrea să se integreze.
Toate obligaţiile sau facilităţile trebuie cunoscute şi exploatate în interesul economiei naţionale, al agenţilor economici şi nu în ultimul rând al cetăţenilor din ţara noastră, fiind cunoscut faptul că cel care cunoaşte se află întotdeauna cu un pas înaintea celorlalţi.