Descriere referat

| Referate lucrari | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Uniunea Europeană preocupată permanent de atingerea obiectivelor sale economice, sociale şi,in final, a obiectivului politic, de unificare europeană nu s-a replicat spre interior, nu a ignorat fenomenele economiei mondiale din care şi ea face parte, ci s-a comportat ca un partener adevărat , dificil uneori, dar interesat in a coopera cu restul lumii.
Deoarece Uniunea Europeană este principala expresie a ceea ce se numeşte “regionalism”, opus uneori globalizării evidente ce caracterizează lumea contemporană, considerăm că termenul “regionalizare” este cel care sugerează o interpretare inexactă, deoarece se oscilează replierii comerţului şi a altor fluxuri inspre interiorul spatiului rezultat din respectivele acorduri regionale.
Chiar dacă se poate remarca la inceput o mai intensă dezvoltare a relaţiilor comerciale reciproce şi o sporire a ponderii acestora in totalul schimburilor externe, aşa cum a fost cazul comerţului Comunitaţii Economice Europene, pe măsura inlăturării barierelor comerciale reciproce, a transformării zonei intr-o adevărată piaţă internă, schimburile cu exteriorul sporesc ca volum şi pondere atât ca urmare a creării unor noi avantaje comparative, la nivel de zonă, cât şi ca urmare a promovării multilateralismului prin liberalizările care rezultă din negocierile comerciale multilaterale.
Uniunea Europeană a dezvoltat relaţii privilegiate cu ţările in curs de dezvoltare atât datorită faptului că asemenea relaţtii au acceptat toate ţările dezvoltate, căt şi datorită faptului că relaţiile de acest tip au reprezentat o continuare a vechilor lagături dintre unele metropole şi fostele colonii.
Extinderea Uniunii Europene spre Centrul şi Estul Europei sau includerea in UE a ţărilor asociate din Centrul şi Estul Europei a ridicat problema optiunii intre adâncirea procesului integrării şi extinderea, lărgirea UE_ ambele procese fiind dificile, dar necesare. Ca urmare, s-a convenit asupra unei strategii de preaderare, care să ajute ţările asociate să grăbească procesul de pregătire in vederea aderării.
Sintagma “ interare economică“ a inlocuit treptat, şi intr-o bună măsură o intreagă familie de cuvinte, cuprinzând termenii consacraţI de-a lungul timpului cum ar fi apropierea economică, cooperarea economică, solidaritatea economică, combinarea economică, fuzionare şi unificare economică. Ea a fost utilizată pentru prima dată sub forma ei negativă (dezintegrare economică) la inceputul deceniului al patrulea al secolului nostru, in două lucrări apărute concomitent in locuri diferite şi descriind procese economice diferite.
Prima lucrare este a lui Eli F. Heckscher “Mercantilismul “ apărută in limba suedeză in anul 1931, in cadrul căreia mercantilismul este descris drept, “un sistem de uniformizare indreptat spre inlăturarea efectelor dezintegrării economice cauzată de sistemul feudal.
Ce-a de-a doua este lucrarea editată de Alfred Weber “ Integrarea economică a producţiei europene: O investigare asupra interdependenţelor create in cadrul schimburilor comerciale dintre ţările europene”, publicată in 1993, lucrare in cadrul căreia autorii au abordat, din punct de vedere statistic, gradul de interdependenţă a ţărilor europene din perspectiva aprovizionării cu materii prime şi semifabricate.
Utilizat relativ de frecvent in lucrările ştiinţifice apărute in perioada respectivă termenul de integrare economică a pătruns destul de greu in limbajul oficial. El nu a fost utilizat nici in discursul rostit de Churchill in 1946 la Geneva in care acesta făcea apel la “ recrearea marii familii europene”, nici in rezoluţia Consiliului de Cooperare Economică şi Socială a Naţiunilor Unite din acelaşi an privind cooperarea economică regională, ci a apărut pentru prima dată in documentaţia oficială vizând ajutorul american acordat Europei prin Planul Marshall inlocuită de trei tineri economişti: Charles P. Kindleberger, Harold Van B. Clevelad şi Ben T. Moon. De atunci, termenul a fost utilizat frecvent in limbajul oficial alături de cel uzual şi ştiinţific iar in cadrul ştiinţei economice s-a deschis un nou câmp de cercetare: cel al integrării economice.
Integrarea monetară europeană este o optiune ambiţioasă dar in acelaşI timp şi absolut necesară.