Descriere referat

| Referate astronomie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Cercetatorii americani au descoperit, la peste 10 miliarde de kilometri de Pamint, un nou corp ceresc, care ar putea fi recunoscut drept a zecea planeta a sistemului nostru solar. Botezata Sedna, noua planeta are un diametru de 2.000 de kilometri, cu putin mai mica decit Pluto si are o suprafata din gheata si roca. Potrivit astronomului Michael Brown de la Institutul Tehnologic din California, cel care a descoperit Sedna cu ajutorul telescopului Spitzer Space, ar putea fi multe alte asemenea lumi inghetate pe orbita soarelui, care asteapta sa fie descoperite. “Sedna este foarte mare si mult mai departe decit descoperirile anterioare. Sint aproape sigur ca mai sint si alte tarimuri undeva acolo”, a spus cercetatorul american. El crede ca temperatura pe Sedna este de circa 200 de grade sub zero, ceea ce inseamna ca este cea mai rece planeta din sistemul solar. Sedna are nevoie de 10.500 de ani pentru a se roti o data in jurul soarelui. In punctul sau extrem, orbita pe care este inscrisa planeta ajunge pina la 135 de miliarde de kilometri departare de soare, adica de 900 de ori distanta dintre Pamint si astrul sau. Sedna este cel mai mare obiect cosmic descoperit dupa 1930, cind a fost identificata planeta Pluto, a carei orbita eliptica merge pina la 7,5 miliarde km de soare. Pina acum, acest titlu era detinut de planetoidul Quauar, cu un diametru de 1300 km, descoperit in 2002, la 6,5 miliarde km de Pamint, in interiorul centurii Kuiper, un briu de asteroizi inghetati care orbiteaza pina la 11 miliarde km dincolo de orbita lui Neptun, aflata la 4,5 miliarde km de soare.
Dr. Michael Brown, de la Institutul pentru Tehnologie din California si echipa sa de astronomi au descoperit planeta, pe care au denumit-o Sedna, in cadrul unor cercetari demarate in urma cu trei ani in spatiul de dincolo de sistemul nostru solar. Sedna este cel mai mare obiect descoperit in jurul Soarelui din 1930, cand cercetatorii au aflat de existenta planetei Pluto. Potrivit unor prime informatii furnizate de echipa condusa de dr. Brown, Sedna este formata din piatra si gheata iar dimensiunile sale sunt mai mici decat ale lui Pluto, diametrul ei fiind de 2.000 de kilometri.
O lume inghetata si rece, populata de tarimuri inospitaliere, alcatuite din roci si gheata, unde temperaturile nu depasesc citeva zeci de grade Kelvin. De la asemenea distante, aflate la miliarde si zeci de miliarde de kilometri de Soare, acesta apare, pe cerul unui crepuscul interminabil, nu mai stralucitor decit Luna pe cerul terestru. Recent, cunostintele despre lumea noastra - Sistemul solar in care traim - ale carui hotare vizibile nu depaseau distanta de dincolo de Pluton, si-au extins, aproape neverosimil, granitele. A fost descoperita o adevarata colonie, o noua mini-lume, mult mai departe decit ultima planeta cunoscuta. Factorul determinant, ce a facilitat aceasta suita de descoperiri senzationale a constat, alaturi de exploatarea telescoapelor spatiale, in instalarea la telescoapele moderne terestre, complet automatizate si robotizate, a camerelor digitale CCD de 172 megapixeli, deosebit de performante, care "vad" in prezent si obiectele extrem de slabe, ce depasesc 20 de magnitudini. Aceste tehnici nu erau inca aplicabile nici macar in urma cu citiva ani, cind nu erau finalizate nici softurile de prelucrare a respectivelor informatii. Aceasta explica lunga pauza intervenita de la descoperirea planetei Pluton, realizata in anul 1930 de catre Clyde Tombauch prin tehnica fotografica, la cunoscutul Observator de la Mount Palomar, si pina la descoperirile din zilele noastre.
Noua echipa, alcatuita din dr. Mike Brown, de la Caltech (California Institute of Technology) din Pasadena, California, profesor asociat de astronomie planetara si leaderul acestui grup de cercetare, drs. Chad Trujillo de la Gemini Observatory Hawaii si David Rabinowitz de la Yale University, New Haven, Connecticut, a facut publice deja, cele mai recente descoperiri de corpuri planetare in Sistemul solar indepartat.
Pina in prezent, dintre cele mai mari, se cuvin mentionate descoperirea in anul 2000 a planetoidului VARUNA (900 kilometri diametru), apoi in anul 2001, IXION (1065 kilometri diametru), in anul 2002 2002 AW 197 (de asemenea 900 kilometri diametru) si 2002 LM 60 - QUAOAR (1250 kilometri diametru), acesta descoperit de echipa sus mentionata. In prezent, se cunosc cam 800 de obiecte ale Centurii Kuiper, toate descoperite dupa anul 1992, iar multe dintre ele nu depasesc 100 kilometri in diametru.
La 17 februarie 2004, aceeasi echipa descopera cel mai mare obiect Kuiper cunoscut pina la acea data, 2004 DW , cu un diametru de 1600 kilometri. Orbita sa nu este mult diferita de cea a lui Pluton, fiind ca a unui geaman al acestuia (sau, cum i se mai spune, un "Plutino").
Dar, descoperirea de senzatie a echipei, care a stirnit ecouri in intreaga mass-media, a avut loc citeva zile mai tirziu, fiind anuntata la 15 martie 2004.
Ultimul obiect descoperit, la o distanta dubla fata de Soare decit toate obiectele cunoscute anterior, se afla la o distanta de 13 miliarde kilometri departare, echivalentul a 86 de unitati astronomice (o unitate astronomica, echivalentul distantei medii Pamint-Soare, are valoarea de 149.597.870 kilometri, respectiv 92.955.807 mile internationale). Cu un diametru de pina la 1700 kilometri, respectiv aproximativ jumatate din diametrul Lunii si 3/4 din cel al lui Pluton, el devine cel mai mare obiect identificat, dupa descoperirea in anul 1930 a "planetei" Pluton (care are un diametru de 2400 kilometri).
Initial, echipa a gasit acest planetoid in 14 noiembrie 2003. Cercetatorii au folosit telescopul Samuel Oschin de 48 inch, la Caltech Palomar Observatory (linga San Diego), obiectul fiind detectat si de telescoapele din Chile, Spania, Arizona si Hawaii, la care se adauga si imaginile luate cu noul telescop spatial Spitzer al NASA. Obiectul a primit numele de cod 2003 V B12, el fiind botezat de echipa descoperitoare SEDNA , dupa numele zeitatii Inuite a oceanului nordic, care traieste intr-o pestera rece si intunecoasa din fundul apelor inghetate. Verificari ulterioare au aratat ca imagini cu 2003 VB 12 au fost obtinute si anterior la acelasi telescop, inca din 2001, dar de catre o alta echipa. Incluzind si acele rezultate, si cele obtinute ulterior, Brian A. Marsden (de la Centrul de Mici Planete din SUA) a obtinut orbita planetoidului Sedna, extrem de larga si de excentrica. Distanta lui Sedna fata de Soare variaza intre 11 miliarde kilometri (76 unitati astronomice) la periheliu, pina la uluitoarea cifra de 150 miliarde kilometri (aproximativ 1000 unitati astronomice), o revolutie completa durind 10.500 ani. Recordul anterior de distanta era detinut de obiectul 2000 CR 105 , care ajunge pina la 410 unitati astronomice fata de Soare, revolutia sa durind 3300 ani.
In ce categorie ar putea fi incadrata orbita planetoidului Sedna? In 1950, Jan Oort a ajuns la concluzia ca locul de origine al cometelor este un vast nor (care in prezent ii poarta numele, Norul lui Oort ), aflat la o distanta de 50.000 unitati astronomice fata de Soare, practic la granita gravitationala a intregului Sistem solar. Mult mai aproape, Centura Kuiper este o regiune in forma de disc, ce se intinde dupa orbita lui Neptun, intre 30 si 100 de unitati astronomice, continind multe obiecte mici, inghetate. Curios, se pare ca obiectele din Norul Oort s-au format mai aproape de Soare decit cele din Centura Kuiper. Obiectele mici, formate linga planetele gigante au fost apoi ejectate spre exterior. Iar cele care n-au putut sa "scape" de tot si sa se piarda in imensitatea Galaxiei, au format indepartatul Nor Oort. Celelalte, nesupuse la asemenea solicitari, au ramas pe locul lor, devenind obiecte ale Centurii Kuiper.