Descriere referat

| Referate istorie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

La 1431 se nãstea la Sighisoara Vlad Tepes Dracula, cel care a fost un mare voievod cu grijã de neam si de tarã, dar pe care vremurile l-au mânjit de sânge si îl amintesc cu groazã si spaimã. Regiunea dintre Câmpulung si Bran este inima zonei istorice a României, dar Castelul Bran, ridicat, se pare, pe la 1300 de cavalerul teuton Dietrich, evocã mai mult decât orice castel din România mostenirea veacului lui Dracula, cu atmosfera sumbrã a coridoarelor întunecate si a numeroaselor curti interioare, cu meterezele pe mai multe iveluri.
Cupa sau cupele trãdãrii s-au bãut odatã cu vinul rosu, sângeriu, amplificând povestile de groazã notate de cronicarii vremii, cãlugãri ca fratele Iacob de la mânãstirea Gorion, un lãcas catolic, din asezãrile cu sasi din Transilvania sau Tara Româneascã.
Fãrã îndoialã putem afirma cã Vlad Tepes - Dracula a fost oaspetele lui Iancu de Hunedoara la Bran sau a trecut atunci când a fost arestat la Oratia, singurul loc din zona brãneanã unde s-a petrecut un eveniment însemnat din istoria lui Vlad Tepes, cunoscut sub denumirea Piatra Craiului (Königstein), iar popular zis de la Orati, adicã prapastii din cetatea Oratia, aflatã la nord de Rucãr, deasupra Podului Dâmbovitei, la capãtul muntean al drumului medieva; spre Cetatea Bran. Aici, unde astãzi se aflã o ruinãa neprotejatãa, a fost arestat, în noembrie 1462, Vlad Tepes. Regele Ungariei, Matei Corvin, punea capat astfel domniei lui Vlad Tepes, pefãcându-se a da crezare falsei acuzatii de trãdare a domnului român, ticluitã de adversarii sãi sasi, cãarora Vlad Tepes le aplicase, de fapt, hotãrârile propriului Cod german. Matei Corvin putea, astfel, sã motiveze însusirea unei mari sume de bani trimise de Papa de la Roma pentru a finanta lupta împotriva turcilor.
Îndepãartat de la tronul Tãrii Românesti, Vlad Tepes a stat închis în fortãreata regalã de la Buda si în Turnul lui Solomon vreme de 12 ani, din 1462 pânã în 1474.
Domnitorul român Vlad Tepes Dracula este cunoscut ca un personaj de legendã dintr-o tarã de dicolo de munti si de pãduri - Transilvania.
Uneltirilor sasilor, nemultumiti de asprele legi date de domnitorul român, li s-au adãugat, în timp, povestirile despre faptele reale, sângeroase, ale contesei Elisabeta Bathory. Personajul Dracula s-a nãscut dupã trecerea în eternitate a voievodului român, dintr-o nãlucire, dintr-o imagine care a fost mediatizatã înca din 1488, începând cu acele povestiri germane de groazã, ilustrate cu xilogravuri.
De atunci, peste timp, vampirul cel groaznic astfel imaginat a tesut o pânzã ca de pãianjen în care se zbate Vlad, printul cel nefericit, prins de fapt întreaga sa viatã în plasa trãdãrii, trãadare care s-a continuat si dupãa moartea sa, nãscându-l ca "moroi" sau "strigoi" pe "vampirul din Carpati" sau pe întunecatul "conte Dracula", o trãdare în care se va zbate la nesfârsit, poate chiar peste dãinuirea lumii…
Motivul Dragonului era comun mai multor familii, cel al familiei Bathory avea trei colti, iar Elisabeta, contesa sângeroasã, nãscutã la 1560 într-o regiune a Ungariei, învecinatã cu Carpatii Centrali, a transformat castelul Cetnie, din nord-vestul Ungariei, într-o mãcelarie, omorând fete tinere pentru a le folosi sângele la întinerire sau alte ritualuri magice. S-a fãcut tot posibilul ca aceste crime sã i se atribuie tot lui Dracula. De aici, si de la alte elemente de folclor, Dracula, înfigãtorul în tepe, a devenit un faimos print vampir din Transilvania secolului al XV-lea, Pasul Bârgaului, Depresiunea Dorna, asa cum aminteste Bram Stocker în romanul sãu.
Târgoviste. Dracula, dupã dobândirea puterii, cerceteazã circumstantele în care au fost asasinati Vlad Dracul, tatãl sãu, si Mircea, fratele sãu, pedepsind prin tragere în teapã pe boierii duplicitari. Evenimentul a avut loc în ziua de Pasti a anului 1459. În aceeasi zi i-a adunat pe boieri, târgoveti, mestesugari, înconjurându-i pe searã cu gãrzile de tãarani liberi si ducându-i la Cetatea de pe Arges, adicã viitoarea cetate, situatã pe culmea opusã fortãretei Poienari. Acolo i-a obligat sã ridice o constructie, castelul lui Dracula, la care se ajunge pe o cãrare ce porneste de la Arefu si urcã în vârful muntelui. Aici vietuiesc vulturii carpatini, liliecii cei aducãtori de nenoroc, în folclorul românesc;; aici au loc întâmplãri ciudate cu aceste vietuitoare…
Legendele si credintele tãranilor spun cã domnul Vlad Tepes va salva România de diversii ei dusmani, asa cum a salvat-o de turci sau de alte rele.

***
În Europa au bãtut clopotele de la Rodos la Genova pentru slava lui Dracula, cel care preluase conducerea de la marele ostean Iancu de Hunedoara. Aceastã ofensivã a adus speranta libertãtii popoarelor înrobite din Balcani.
Poporul român, nãscut în credinta ortodoxã, era circumspect la idei sau dogme strãine. Astfel, când Vlad Tepes a fost nevoit sã treacã la religia catolicã, s-a spus despre el cã "s-a dat cu dracul", expresie incriminatoare dar si partial întelegãtoare, având în vedere apartenenta domnitorului la ordinul Dragonului. Cuvântul german desemnând "dragon", "sopârla" sau "balaur" - "Drahe" se pronuntã aproape ca românescul "Drac".
Legendele populare au restabilit în cele din urmã adevãrul istoric. Vlad Tepes a ajuns astfel pânã la noi ca un personaj viu, drept si aureolat de glorie.
Lupta cruciatilor împotriva turcilor, condusã de Iancu de Hunedoara, s-a destrãmat dupã moartea acestuia, în 1456. Dar în iarna lui 1461 Dracul a lansat o provocare chiar falnicului cuceritor al Constantinopolului, sultanul Mahomed al II-lea.