Descriere referat

| Referate economie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

1. Explicarea proceselor complexe ce au loc in sistemele economice presupune luarea in considerare a faptului ca aceste sisteme sunt formate din agenti economici ale căror decizii şi acţiuni dau substanţă şi sens vieţii economice. Prin agenţi economici se inţelege o persoană sau un grup de persoane, fizice sau juridice, ce indeplinesc funcţii bine determinate in viaţa economică. Agenţii economici sunt entităţi de natură socială, cu o existenţă recunoscută şi eventual oficializată ca atare, prin care anumiţi subiecţi concep şi promovează acţiuni ce decurg din interesele lor. Pe plan mondial, cea mai mare utilizare cunoaşte tipologia ce stă la baza sistemului de evidenţă statistică a conturilor naţionale, unde se disting:
a) agenţi economici producători de bunuri şi servicii, de natura firmelor;
b) agenţi economici consumatori, de natura menajelor;
c) agenţi economici financiari, reprezentaţi de instituţii financiare şi de credit;
d) administraţiile;
e) străinatatea (ext.), reprezentând agenţii aparţinând altor economii naţionale;
Agenţii economici producători, impreună cu cei consumatori formează categoria agenţilor nonfinanciari, a căror existenţă e determinată de natura economiei de piaţă, care presupune efectuarea de tranzacţii intre purtătorii cererii şi ai ofertei.
Agenţii economici pot fi abordaţi ca elementari şi agregaţi.
Cei elementari – entităţi primare, autonome ale vieţii economice. Agentul economic elementar intruneşte o serie de condiţii distincte:
a) e identificabil şi posibil de observat ca subiect al vieţii economice, fie in calitate de persoană fizică, fie de persoană juridică;
b) e purtătorul unor interese proprii pe care le transformă in scopuri ale acţiunii sale;
c) are un comportament specific, constând din decizii şi acţiuni elaborate şi indeplinite de respectivul agent;
d) dispune de resurse şi capabilităţi proprii, care ii permit să işi promoveze comportamentul adoptat;
e) are capabilitatea de a iniţia şi intreţine relaţii cu alţi agenţi economici elementari, de a-şi exercita influenţa asupra mediului ambient şi de a recepta, la rândul său, influenţele acestora.
Cei agregaţi – clase de agenţi economici elementari care indeplinesc funcţii similare. Agregarea ag ec elementari se referă strict la o abordare tipologică bazată pe similitudinea unor ag ec elementari.
Agentul agregat firme grupează toate unităţile instituţionale a căror principală funcţie constă in producerea de bunuri şi servicii destinate pieţei. Ele sunt de tipul societăţilor de capitaluri, a cooperativelor şi asociaţiilor cu personalitate juridică, in intreprinderilor publice şi private. Veniturle acestor agenţi economici provin din vânzarea producţiei, scopul acţiunii lor fiind obţinerea de profit, ceea ce face posibilă incadrearea lor in sectorul afacerilor, existent la nivelul fiecărei economii naţionale.
Agentul agregat menaje e acel agent economic purtător al calităţii de consumator de bunuri personale. Acest ag ec grupează toate entităţile care obţin venituri şi organizează folosirea lor pentru a produce bunuri de care au nevoie şi pentru a face economii. Veniturile acestor agenţi economici provin din remunerarea salariaţilor, din titluri de proprietate şi din transferările efectuate de celelalte sectoare economice.
Agentul agregat instituţii financiare de credit şi socităţi de asigurare reuneşte toate unităţile instituţionale a căror principală funţie este de intermediar financiar intre ceilalţi ag econ. Ele colectează, transformă şi redistribuie veniturile sau, in cazul celor de asigurare, transformă riscurile individuale in riscuri colective. Resursele principale ale acestor agenţi economici constau din fonduri provenite din angajamente, dobânzi primite, prime de asig., etc.
Agentul agregat administraţii publice reprezintă acel agent economic care exercită funcţia de distribuire a venitului şi avuţiei pe baza serviciilor non-marfare prestate, in condiţiile in care firmele nu oferă aceste servicii pe piaţă sau le oferă in catităţi insuficiente. Aici se numără administraţiile centrale şi locale de stat, precum şi celelalte instituţii publice care prestează servicii non-marfare către populaţie, cum ar fi cele prestate in cadrul invăţământului public, sănătate, justiţie, etc. Venituri – taxe.
Agentul agregat administraţii private – agentul economic care produce servicii marfare şi nemarfare pentru comunitate (culte religioase, partide, fundaţii). Resursele fincanciare provin in principal din cotizaţii, contribuţii voluntare, sponsorizări, titluri de proprietate, etc.
Agentul agregat străinătatea – desemnează generic celelalte economii naţionale şi unităţile lor autonome cu care ag econ interni intră in tranzacţii.
In funcţie de forma de proprietate se disting firme publice, private şi mixte. Cele private se caract prin deţinerea intregului lor patrimoniu de o singură persoană sau un grup de persoane. Astfel, in funcţie de numărul deţinătorilor de capital, firmele private se impart in firme individuale şi de grup. Societatea pe acţiuni e firma de grup privată, cea mai larg utilizată in lumea contemporană.
Intreprinderile de stat – deţinerea patrimoniului de către stat. Infiinţarea şi funcţionarea lor depind in exclusivitate de voinţa factorilor decizionali etatici, in conformitate cu reglementările existente in fiecare ţară. Firmele mixte sunt de tipul societăţilor pe acţiuni, in care statul devine unul din principalii acţionari. Ca regulă insă, firmele mixte se apropie tot mai mult de firmele private, centrate pe obţinerea de profit, iar modalităţile concrete de funcţionare diferă in limite largi de la o ţară la alta.

2. In economia de piaţă, agenţii economici cunosc forme tipice de organizare. Fiecăruia ii corespunde un anumit regim economic şi juridic de funcţionare. Opţiunea pentru o anumită formă de organizare revine in principal subiecţilor, in calitatea lor de intreprinzători/ proprietari, care iniţiază acţiuni economice. Ca regulă, subiecţii işi aleg acea formă a afacerilor care, in raport cu cadrul legal, apare favorabilă.
Raportarea la cadrul legal permite inregistrarea firmei respective ca persoană juridică şi, prin aceasta, e abilitată să incheie contracte şi să işi desfăşoare activitatea. Pe baza unor criterii economice şi juridice există o anume tipologie a formelor de organizare a afacerilor:
a) intreprinderea individuală – reprezintă acea unitate economică al cărei patrimoniu aparţine unei singure persoane, care foloseşte direct factorii săi de producţie. Proprietarul insuşi conduce activitatea firmei, care e de dimensiuni mici, şi care aduce pe piaţă o parte a producţiei ei, restul fiind obiectul autoconsumului.
b) intreprinderea privată de familie – reprezintă acea unitate economică al cărei patrimoniu aparţine unei singue persoane fizice sau unei familii care utilizează obiectul proprietăţilor sale, angajând salariaţi. Conducerea unităţii e realizată de proprietar sau reprezentanţi, iar unitatea produce pentru piaţă.
c) Intreprinderea cooperatistă – reprezintă unitatea economică individual – asociativă, constituită prin libera acceptare a unor proprietari indivduali care devin membri cooperatişti.
Pe baza contribuţiei lor şi a muncii in comun,