Descriere referat

| Referate economie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Ca orice consumator, întreprinderile sunt obligate să ia decizii ce nu pot fi apreciate decât într-o perspectivă intertemporală (reînoirea echipamentulor, deschiderea unui atelier sau chiar construirea unei uzine ceea ce implică nişte cheltuieli imediate ce vor trebui ulterior să permită obţinerea de profit).
Se spune că întreprinderea realizează o investiţie dacă ea achiziţionează factori ficşi (maşini, echipamente, terenuri, etc.) a căror viaţă este mai lungă sau scurtă. Pe termen lung, întreprinderea îşi modifică cantităţile de factori (active) ficşi astfel încât să realizeze un optim pe o perioadă lungă.
Vom face analiza compotamentului unei firme pe două perioade, perioada 0 (cu momentul de start t = 0 şi momentul final t = 1) şi perioada 1 (cu momentul de start t = 1 şi momentul final t = 2). Pe de altă parte pentru a ţine cont de decalajul inevitabil între achiziţionarea factorilor de producţie şi vânzarea produselor fabricate cu ajutorul acestori factori, se va considera că cheltuielile de producţie se fac la începutul perioadei, iar valorificarea produselor obţinute are loc la sfârşitul perioadei.
Pentru simplificare, considerăm că întreprinderea foloseşte un singur factor de producţie şi anume capitalul K.
Notăm cu C(Y, K) funcţia de cost variabil pe termen scurt şi care reprezintă costul minim al producerii unei cantităţi de produs Y folosind un volum K de capital. Această funcţie verifică ipotezele obişnuite:



ceea ce semnifică că un stoc de capital important reduce costul factorilor variabili necesari pentru producerea unei anumite cantităţi de bunuri.
Presupunem că echipamentele cumpărate într-o perioadă t (şi ca atare plătite la momentul t) nu se adaugă decât la data t + 1 capitalul de care dispune întreprinderea (din cauza întârzierilor provocate de instalarea lor).
Dacă - Kt reprezintă capitalul întreprinderii la data t (t = 0;1);
- It reprezintă investiţia realizată în perioada t (ca de exemplu achiziţionarea unui echipament);
avem următoarea relaţie de dinamică:



unde este fracţiunea de capital care se uzează în timpul unei perioade şi se numeşte rata de depreciere fizică a capitalului.
Costul investiţiei va fi:

cu .

Primul termen al expresiei corespunde valorii echipamentelor cumpărate în cantitatea It la preţul unitar (cost direct) la care se adaugă cel de-al doilea termen ce corespunde totalităţii cheltuielilor de reorganizare, de adaptare a echipamentelor achiziţionate (cost indirect sau cost de adaptare).
Pentru a-şi finanţa cheltuielile sale, întreprinderea poate împrumuta diferite sume cu dobândă nominală i, pe care le va înapoia mai târziu. Dacă la data t împrumută suma At atunci la data t + 1 va trebui să înapoieze (1 + i)At. La fiecare dată t, întreprinderea distribuie dividente acţionarilor săi.
Resursele disponibile ale întreprinderii la data t sunt constituite din:
- valoarea producţiei realizate în perioada t – 1 şi vândute la data t: unde este preţul unitar de vânzare la momentul t, iar producţia realizată la momentul t -1;
- împrumuturile făcute la data t: At.
Cheltuielile întreprinderii sunt formate din:
- costul factorilor variabili necesari producţiei pe perioada t: C(Yt, Kt);
- costul investiţiei pe perioada t: ;
- suma ce trebuie rambursată (datorită împrumutului) la data t: .
Dividentele ce trebuie distribuite Rt se obţin din diferenţa dintre resursele disponibile şi cheltuielile întreprinderii:

.

2 Valoarea bursieră a întreprinderilor şi neutralitatea politicii de finanţare

Funcţia obiectiv a întreprinderii se conformează interesului acţionarilor săi. Ei doresc ca venitul obţinut din dividente să fie cât mai mare, deci întreprinderea urmăreşte să maximizeze suma actualizată a dividentelor pe întreg orizontul de timp.
Facem ipoteza că acţionarii pot să realizeze atât plasamente cât şi împrumuturi cu o rată nominală a dobânzii i. Atunci suma actualizată a dividentelor W se scrie:

unde R0, R1, R2 sunt dobânzile la momentele t = 0; 1; 2. W se mai numeşte valoarea bursieră a întreprinderii. Dacă întreprinderea este efectiv cotată la bursă, W reprezintă valoarea la preţul pieţei a ansamblului acţiunilor sale. Vom calcula mai explicit, valoarea bursieră a întreprinderii. Deoarece orizontul întreprinderii se limitează la două perioade aceasta nu va putea investi decât în perioada 0. Avem deci I1 = 0. De altfel, diferenţa:

ce apare în R0 este o constantă determinată de deciziile anterioare ale întreprinderii.