| Referate istorie | Bac 2008 istorie| Recomanda unui prieten

Alexandru Cuza se trăgea dintr-o veche familie moldoveană din părţile Fălciului, ţinut de dealuri acoperite de păduri, vii şi fâneţe, care se întindea, în secolele XVI – XVIII de o parte şi de alta a Prutului, spre sud-est de ţinutul Iaşilor.
Ioan, care era tatăl lui Alexandru Cuza, a ocupat diferite dregătorii; a fost spătar şi ispravnic de Fălciu, în timpul domniei lui Ioniţă Sandu Sturza, apoi postelnic. Stăpânea, în ţinutul pe care-l administra, moşia Bărboşii, pe pârâul Moisiei, un afluent al Elanului. În afară de aceasta, care era moşie de baştină, mai avea, în acelaşi ţinut, şi o parte din moşia Delenii (Fălciu – n.r.), cumpărată de un înaintaş al său, precum şi moşia Bujorul. Nu departe de moşia Bărboşi, spre nord-est, în acelaşi ţinut al Fălciului, a existat, în veacul al XVII-lea, satul Silişteni, baştina unui alt vestit domn al Moldovei, Dimitrie Cantemir.
Mama lui Alexandru Cuza, Sultana, soţia lui Ioan, era născută Cozadini, dintr-o familie de origine greco-italiană, din Constantinopol, dar românizată: dovadă stă, între altele, faptul că Grigore Cozadini, fiul unui frate al Sultanei, deci vărul primar al lui Alexandru, a făcut parte dintre revoluţionarii moldoveni da la 1848. Sultana ştia limba greacă, de la ea a învăţat-o şi micul Cuza, copil fiind. Un frate al Sultanei, „bătrânul Cozadini”, trăia, în 1864, în strâmtoare la Therapia, pe malul european al Bosforului.
În istoriografia română există discuţii asupra locului naşterii lui Alexandru Cuza. A. D. Xenopol crede că Alexandru a văzut lumina zilei la Bârlad, în timp ce I. G. Valentineanu se pronunţă pentru Galaţi, iar Lucia Borş pentru Huşi. Dar ultimul cercetător în materie, N. Corivan, lasă această problemă nerezolvată. În ceea ce priveşte data naşterii, majoritatea cercetătorilor se pronunţă pentru 20 martie 1820. Acelaşi N. Corivan, relevând faptul că aceşti cercetători nu indică izvorul pe care se întemeiază, arată că diploma de bacalaureat dă ca dată a naşterii 12 septembrie 1818. Dar, cred că putem admite data de 20 martie 1820, ea aflându-se nu numai pe monumentul funerar al lui Cuza aşezat de Doamna Elena pe fostul mormânt de la Ruginoasa, dinafara bisericii, dar şi în Calendarul de Gotha, căruia-i fusese trimisă, la cerere, de însuşi cabinetul lui Cuza prin intermediul Ministerului de Afaceri Străine Român.
Alexandru Cuza a avut un frate, Dumitru, mort tânăr într-un accident de călărie, şi o soră Sultana – numele mamei – căsătorită cu Mihai Jora, un destoinic prefect de Roman (în timpul domniei cumnatului său).
Date despre copilăria lui Alexandru Cuza avem puţine. Ştim că a învăţat, până în 1831, în pensionul francez al lui Victor Cuenin (Cunin), la Iaşi, unde a avut colegi pe câţiva din viitorii săi colaboratori: Mihalache Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Eugen Alcaz, pe verii săi primari Nicolae, Ioan şi Panaite Docan, precum şi pe viitorul mare artist Matei Millo. E trimis apoi la Paris, unde îşi ia bacalaureatul în litere, diploma, iscălită de Francois Guizot, ministrul instrucţiunii publice, fiind din 8 decembrie 1835. Îl atrăgea medicina, dar spectacolul sălii de disecţie îl făcu să renunţe şi să se înscrie la drept. N-a isprăvit însă facultatea, dar a devenit, în schimb, membru al Societăţii economiştilor din Paris.

Cariera lui Cuza. Căsătoria sa.

Reîntors în ţară, el intră, ca atâţia tineri din vremea aceea, în armată, cu gradul de cadet (15 septembrie 1837). Nu rămase, însă, în cadrele ei decât până la 8 februarie 1840 când şi-a dat demisia (motivele demisiei acestuia nu sunt cunoscute). În 1843 îl găsim membru al judecătoriei ţinutului Covurlui; în această calitate, semnează la data de 17 iunie 1843, împreună cu C. Catargiu, un raport către logofeţia dreptăţii. Nici aici nu va rămâne însă multă vreme – în toamna anului 1845, între 20 septembrie şi 9 octombrie, îşi dă demisia şi din această slujbă.
Între timp, Alexandru Cuza se căsătorise, la 30 aprilie 1844, cu Elena Rosetti, fiica postelnicului Iordache şi a Ecaterinei, născută Sturdza. Elena a fost tot timpul o soţie atentă şi prevenitoare, ştiind mai târziu, în timpul domniei soţului, să-şi ascundă suferinţa provocată de inconstanţa acestuia. Fratele Elenei, Theodor Rosetti, viitorul prim ministru din 1888, a ocupat, sub Cuza, postul de prefect de Vaslui.