| Referate romana | Bac 2008 limba romana| Recomanda unui prieten

În contextul prozei memorialiste I. Creangă rămâne prin opera sa „Amintiri din copilărie” un „poet” al aducerilor aminte ale fericitei vârste a copilăriei.
„Amintiri din copilărie” este o operă cu valoare documentară dar, în acelaşi timp este un roman al copilăriei.
Intuind geniul creator al lui Creangă, M. Eminescu, nedespărţitul său prieten, îl va îndemna pe acesta să-şi scrie nemuritoarea operă. Astfel s-au născut „Amintirile” scriitorul retrăind sub ochii cititorului vârsta evocată în spaţiul ideal al Humuleştiului, Nică, eroul central al operei este urmărit din copilărie până în pragul adolescenţei.
Romanul „Amintiri din copilărie” este o operă epică deoarece autorul îşi exprimă ideile şi sentimentele cu ajutorul personajelor şi al acţiunii. Modul de expunere predominant în opera epică este naraţiunea. Când relatează întâmplări care au în centrul atenţiei personaje din universul social al Humuleştiului naraţiunea este la persoana a III-a. În „Amintiri din copilărie” naratorul se identifică cu personajul, Nică fiind autorul însuşi la vârsta copilăriei. De aceea în roman domină naraţiunea la persoana I.
Fragmentul din manual face parte din capitolul I al romanului. El relatează o întâmplare din viaţa de şcolar a lui Nică, strâns legată de aspecte ale şcolii din vremea aceea. Valoarea artistică a textului reiese din talentul de povestitor al lui Creangă care foloseşte limba poporului său.
O zi di viaţa de elev a lui Nică ne descrie starea de nelinişte a personajului, frământările sufleteşti provocate de răzbunarea lui Nic-a-lui-Costache pus de Bădiţa Vasile „să-l procitească”. Acesta era sfădit cu Nică din pricina Smărăndiţei, căreia îi trăsese o „bleandă” fiindcă nu-i dăduse pace la prinsul muştelor cu ceaslovul. Simţim încă de la început ironia lui Nică pentru duşmanul său din descrierea pe care i-o face „băiat mai mare şi înaintat la învăţătură până la genunchiul broaştei”. Expresia populară „până la genunchiul broaştei” prin ironia pe care o sugerează, devine sursă de umor. Nic-a-lui-Costache începe a însemna greşelile cu „ghiotura” pe o „draniţă” spre disperarea băiatului.
Naraţiunea este intersectată de monologul care dezvăluie starea sufletească a lui Nică: „Măi!!! S-a trecut de şagă zic eu în gândul meu”. Pentru a reda teama de pedeapsă autorul foloseşte câteva expresii populare. Spaima este mărturisită astfel „şi unde n-a început a mi se face negru pe dinaintea ochilor”.