| Referate romana | Bac 2008 limba romana| Recomanda unui prieten

o la formarea intelectuală a scriitoarei.
Ana Blandiana (n. 25 martie 1942, Timişoara) este pseudonimul Otiliei Valeria Coman, o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică contemporană din România. Înainte de revoluţia din 1989, faimoasă disidentă şi apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte prin declaraţii publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă şi unor publicaţii străine direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu. De asemenea om public, s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice şi conduce memorialul de la Sighet, un muzeu al crimelor comunismului şi un centru de cercetare care organizează anual conferinţe şi congrese care-i adună pe cercetătorii fenomenului totalitar de stânga din toată lumea.
De-a lungul anilor, poeta a întreprins — ca invitată a unor universităţi, academii, organizaţii culturale — mai multe călătorii de documentare şi studiu în diverse ţări europene şi a participat la congrese şi festivaluri de poezie. în afara volumelor menţionate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare şi articolele de analiză politică apărute în marile ziare germane sub semnătura Anei Blandiana, ca şi nenumărate conferinţe, lecturi publice, interviuri, intervenţii la colocvii, simpozioane şi mese rotunde în principalele ţări europene.
Bio-bibliografie
• 1915 25 martie - Se naşte în familia ţăranilor Gheorghe şi Ana Coman din comuna Murani, plasa Vinga, judeţul Timiş, primul lor copil, Gheorghe, tatăl viitoarei poete. Licenţiat în drept şi teologie, profesor la liceele Diaconovici-Loga şi Mihai Viteazul din Timişoara, el va participa, în calitate de preot cu grad de maior, la eliberarea Transilvaniei de nord, a Ungariei şi Cehoslovaciei, iar după război va fi profesor la liceul Partenie Cosma din Oradea, apoi preot la catedrala ortodoxă din acelaşi oraş. Deţinut politic şi condamnat pentru "uneltire împotriva statului", moare după o viaţă de dramatică demnitate, în vârstă de 49 de ani, într-un accident, la numai câteva săptămâni după deschiderea închisorilor din 1964.
• 1915 10 aprilie - Se naşte în familia ţăranilor Gheorghe şi Valeria Diacu din satul Blandiana, plasa Vinţul de Jos, judeţul Alba, al doilea din cei opt copii, Otilia, mama scriitoarei. După ce la vârsta de 17 ani îşi pierde ambii părinţi, va munci, ca expert contabil, pentru a-şi creşte fraţii mai mici, ca şi, mai târziu, când, în lungii ani de detenţie politică a soţului ei, îşi va creşte şi educa singură cele două fiice.
• 1942 25 martie - Se naşte la Timişoara, ca primă fiică a cuplului Gheorghe şi Otilia Coman, Otilia-Valeria, cea căreia în familie şi printre prieteni i se va spune constant Doina, iar în literatură se va numi Ana Blandiana.
• 1947 11 septembrie- Se naşte Geta, sora mai mică a poetei.
• 1949—1952 - Urmează şcoala primară în cartierul Viilor din Oradea, având-o ca învăţătoare pe Tamara Stamatiu, la ale cărei ore de compunere îşi va deconspira primele versuri.
• 1952—1959 - Urmează cursurile claselor V—XI ale Şcolii generale nr. 2 din Oradea (fostul liceu Oltea Doamna), având ca profesor de română pe Eugen Groza (el însuşi autor de teatru şi proză) şi ca profesoară de istorie pe Eleonora Ile, al cărei inteligent şi amar patriotism o va marca, imprimându-i pentru toată viaţa nevoia de a-şi raporta destinul la destinul colectiv. Este perioada lecturilor intense, a participării la cenacluri, a încercărilor în toate genurile şi în toate stilurile, a premiilor şcolare şi a concursurilor literare pentru elevi, a primelor versuri publicate în revistele de copii.
• 1959 - Debutează în revista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate, semnând pentru prima oară Ana Blandiana.În urma unui denunţ trimis de la Oradea tuturor publicaţiilor din ţară, în care se cere interzicerea ei ca "fiică a unui duşman al poporului", pierde pentru următorii ani dreptul de a intra la facultate şi de a publica. Despre această perioadă Ana Blandiana va scrie mai târziu: "Am fost cunoscută ca poet interzis, înainte de a fi cunoscută ca poet".
• 1960 - Se căsătoreşte cu scriitorul Romulus Rusan.
• 1963 - După o interdicţie de patru ani, redebutează, de data aceasta irevocabil, în revista Contemporanul, condusă de G. Ivaşcu.
• 1963—1967 - Urmează şi termină cursurile Facultăţii de filologie a Universităţii din Cluj.
• 1964 - Îi apare prima carte, "Persoana întâia plural", versuri, cu o prefaţă de Nicolae Manolescu, Editura pentru literatură.
• 1966 - "Călcâiul vulnerabil", versuri, Editura pentru literatură (respinsă întâi de cenzură ca fiind "un adevărat strigăt de revoltă").Prima participare la un festival internaţional de poezie: Festivalul de la Lahti, Finlanda.
• 1967 - Neavând un loc de muncă la Cluj, se mută la Bucureşti.
• 1967—1968 - Lucrează ca redactor la revista [[Viaţa Studenţească]].
• 1967—1970 - Scrie lunar în revista [[Amfiteatru]], sub genericul "Pururi tânăr, înveşmântat în manta-mi", o rubrică de eseuri despre poeţii morţi tineri.
• 1968
o Mai - Este invitată să susţină un recital de poezie în cadrul stagiunii Teatrului Naţiunilor de la Paris. În zilele următoare asistă la mişcările de stradă — celebrul Mai contestatar.
o Iunie-iulie - Călătorie în Cehoslovacia împreună cu Romulus Rusan, invitat de guvernul ceh să scrie o carte despre Primăvara de la Praga.
• 1968—1973 - Semnează săptămânal în revista Contemporanul o rubrică denumită în primii patru ani "Antijurnal", iar apoi "Corespondenţe".
• 1968—1975 - Lucrează ca redactor la revista [[Amfiteatru]].
• 1969
o "A treia taină" , versuri, Editura Tineretului.
o Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor.
o Realizează, împreună cu Andrei Şerban şi cu actorii Irina Petrescu, Mariana Mihuţ şi Florian Pittiş, două filme de poezie pentru televiziune.
o Descoperirea Italiei, prima călătorie de studiu şi documentare prin muzeele şi şantierele arheologice ale peninsulei, devenită, alături de pasiunea pentru muzica clasică, cea mai importantă contribuţie neliterară