| Referate agricultura | Recomanda unui prieten

Dacă luăm în considerare o furajare şi o întreţinere echivalentă, constatăm o calitate a carcaselor net superioară în fermele industriale cu genetică provenită din import faţă de celelalte 4 grupe.
Ceea ce se cunoştea de mult, a fost din nou confirmat prin acest studiu. Numai fermele capabile să implementeze tehnologii de producţie de tip UE împreună cu o genetică de tip modern, vor avea capacitate concurenţială de piaţă. Celelalte vor trebui să oprească producţia.

Masa carcasei
Masa medie a carcaselor abatorizate conform standardelor UE, a fost de 74 kg, cu o variaţie cuprinsă între 55 şi 120 kg. De obicei sunt sacrificate animale cu o greutate corporală mai mare, dar în perioada analizată a existat o cerere mare de carne de porc pe piaţă şi prin urmare producătorii au fost împinşi spre o vânzare timpurie, înainte ca animalele să atingă greutatea optimă de tăiere. Acest comportament decizional al producătorilor a dus pe plan naţional la pierderi ale capacităţii de producţie de carne şi a constituit o decizie managerială greşită deoarece a accentuat necesitatea importului.
Următorul calcul pune în evidenţă mai bine diferenţa valorică dintre o carcasă medie din UE şi o carcasă medie din ţara noastră.
Carcasele provenite din producţia de subzistenţă (grupa nr. 1) au prezentat numai 41,7% CM. Codificarea ♂ RO x ♀ RO semnifică provenienţa din ascendenţi aparţinând populaţiilor de suine româneşti. În comparaţie cu porcii proveniţi din UE, aceştia au cu 11-12 kg mai puţină carne macră la aceeaşi greutate corporală. Aceasta corespunde unei diminuări a profitului cu 35 €. Această categorie calitativă nu are nici un viitor pe piaţa porcilor destinaţi prelucrării în abatoare industriale.
Fermele industriale care au folosit la rândul lor genetică autohtonă - grupa 2 (♂RO x ♀RO) - au obţinut rezultate mai bune înregistrând 46,3% CM, datorită aplicării regulilor de hrănire şi de creştere.
Grupa nr. 3 care cuprinde hibrizi obţinuţi cu un vier termial cu ascendenţi din import (♂ import x ♀ RO) a înregistrat un spor de 4% la procentul de carne macră faţă de grupa nr.2 cu genetică exclusiv românească, repectiv un procent de 50,4% CM. Dar se poate presupune că nici printr-o nutriţie şi îngrijire optimă, utilizarea unei combinaţii de genetică de import cu genetică românească, nu are vreo şansă să atingă nivelul de calitate europeană de peste 56% CM. Grupa PERHIB, cuprinzând un hibrid românesc obţinut din genetică importată, a atins 51,5% CM, adică exact valoarea medie obţinută pe totalul carcaselor analizate. Grupa 5 se compune din porci cu genetică integrală din import (♂ import x ♀ import) şi a fost cel mai bine reprezentată din punct de vedere numeric în cadrul eşantionului analizat, ceea ce dovedeşte şi tendinţa evidentă spre utilizarea acestei genetici. Media proporţiei de carne macră înregistrată la această grupă a fost de 53,33 %, trebuie însă meţionată şi variaţia mare constatată, de la 45% CM până la 60% CM.
Producţia românească de suine nu este competitivă în prezent cu cerinţele Uniunii Europene. Criteriile de calitate - dacă se iau în considerare - sunt aplicate subiectiv. Nu numai viitoarea aderare a României la UE ci şi piaţa de desfacere cere o apreciere neutră şi obiectivă a calităţii carcaselor. În anul 2003 a fost omologată şi aprobată oficial în România o sondă optoelectronică, pe baza normelor de specialitate ale UE.
Din însărcinarea Comisiei de Clasificare a Carcaselor, societatea comercială AgroCenter Sibiu a întreprins o analiză a calităţii carcaselor de porci în conlucrare cu Institutul Federal de Cercetare a Cărnii din Germania. Finanţarea a fost asigurată din resurse ale Ministerului Federal pentru Colaborare Economică Berlin - Bonn, prin intermediul Societăţii Germane pentru Colaborare Tehnică (GTZ) Eschborn.
În 10 abatoare reprezentative au fost clasificate, în perioada aprilie-august 2004 un număr de 7038 carcase de porc, provenite din diferite zone ale României. Se poate afirma că acest eşantion reprezentativ de 7038 carcase, reflectă calitatea producţiei interne actuale.

Ce reprezintă calitatea carcaselor?
Principalele aspecte calitative ale unei carcase sunt:
• igiena, respectiv constatările veterinare
• valoarea organoleptică a cărnii;
• proporţia de carne macră exprimată în procente de ţesut muscular (%CM) din total greutate carcasă;
Prezenta analiză se referă la aspectul calitativ „proporţia de carne macră”.

De ce calitate?
Cu cât procentul de carne macră în carcasă este mai mare, cu atât creşte valoarea ei economică, deoarece:
1. cantitatea de carne este mai mare (1% CM în carcasă corespund la 0,9 kg carne şi are un preţ de 3-3,5 Euro);
2. piesele valoroase sunt mai bine reprezentate (mărime, formă) şi pot fi comercializate mai uşor.
Costurile de producţie ale porcilor cu conţinut ridicat de carne macră, nu sunt mai mari decât costurile de producţie ale porcilor cu conţinut ridicat de grăsime, în condiţiile respectării tehnologiile de producţie conforme cu normele UE. Deoarece porcii industriali de calitate superioară au o valoare de vânzare mai ridicată, se impune o plată corespunzătoare, efecuată pe baza unei determinări neutre şi obiective a calităţii carcaselor.

Care este actuala calitate a carcaselor?
Calitatea celor 7038 carcase analizate a variat de la 35% până la 60% CM, cu o medie valorică de 51% CM. Această variaţie a masei musculare nu corespunde pieţii UE. Calitatea medie a carcaselor din UE depăşeşte 56% CM. Diferenţa medie de calitate a carcaselor de porc autohtone, faţă de standardele UE, este de cel puţin 4% CM şi corespunde unei valori de 12-15 euro /carcasă. Aceasta poate fi determinant pentru profit sau pierdere în producţie, pornind de la premisa că producătorul poate primi această sumă la vânzare. Aici se mai găsesec potenţiale de profit pentru producţia de porci în România. Carcasele clasificate în cadrul analizei efectuate, pot fi grupate în cinci categorii, în funcţie de originea genetică a animalelor.