| Referate biologie | Bac 2008 biologie| Recomanda unui prieten

Nu încape nici o îndoialã, cã dintre toate substanţele care intrã în corpul omenesc şi în cel al animalelor, apa stã pe primul loc în ceea ce priveşte cantitatea.
Filozoful Claude Bernard este primul care a încercat, încã din secolul trecut sã calculeze proportia de apã din organismul uman.Cum a procedat?El a cântãrit mumiile egiptene-care erau complet dezhidratate.Apoi a comparat greutatea acestor mumii cu greutatea unor oameni vii de aceeaşi înãlţime şi cu trãsãturi fizice cât mai asemãnãtoare mumiilor respective.Prin acest procedeu,el a determinat cã apa are o proporţie de 90% în organismul uman.Cifra este prea ridicatã.Acest lucru se explicã pentru cã uscarea prelungitã a mumiilor a dus şi la pierderea unor substanţe din corpul lor alãturi de apã.
Ulterior s-au fãcut cercetãri mai precise, care au arãtat nu numai câtã apã este în organismul uman, dar şi chiar câtã apã contin ţesuturile din care este alcãtuit.În medie, un om care cântãreşte 65 de kilograme poate fi sigur ca aproximativ 41 de kilograme (63-70%) din organismul sãu este apã.Aceastã proporţie este valabilã şi pentru alte animal: câine, pisicã, iepure, în general animalele cu sânge cald au aceeaşi proporţie de apã în organism ca şi omul şi mai mult au aceeaşi proporţie de apã în ţesuturi ca şi omul.

Rolul apei în organism

Apa reprezintã un excelent dizolvant pentru multe substanţe şi este mediul în care se desfãşoarã cele mai multe reacţii chimice legate de metabolismul substanţelor şi deci de viaţã.Rolul apei în organismul uman este foarte mare.Chimiştii ştiu foarte bine ce se întâmplã când vor ca douã substanţe sã reacţioneze între ele.De exemplu dincarbonatul de sodiu şi sulfatul de cupru (piatra vânãtã) va rezulta carbonat de cupru şi sulfat de sodiu.Dacã se amestecã cele douã pulberi pur şi simplu aceastã reacţie nu va avea loc.Este nevoie ca substanţele sã fie dizolvate în prealabil în apã pentru ca reacţia sã aibã loc.
În organismul uman au loc numeroase reacţii chimice care dau naştere la cãldurã, energie şi la metabolismul necesar vieţii.Aceste reacţii au nevoie de un mediu apos, altfel substanţele nu se pot desface în ioni, iar reacţiile nu pot avea loc.
Pe lângã aceasta apa însãşi este un lectrolit slab, care se disociazã în ion de hidrogen (H+) şi hidroxil (OH-).Aceiaşi ioni au proprietãţi catalitice, ei accelerând un numãr considerabil de reacţii care în mod normal ar dura zile întregi, în prezenţa ionilor reacţiile au loc în câteva secunde.
Apa are şi proprietatea de a acumula şi de a degaja cãldurã prin evaporare.Aceste însuşiri ale apei au un rol foarte important în fiziologia termoreglãrii.La temperaturile ridicate ale verii organismul uman primeşte mult mai multã cãldurã decât are nevoie.Dacã cãldurã nu s-ar elimina organismul ar avea mult de suferit.Din fericire organismul dispune de o serie de mijloace de eliminare a cãldurii.Schimbarea apei din stare lichidã în stare gazoasã presupune o pierdere de cãldurã de la corpul unde se afla apa.În corpul omenesc fiecare gram de apã evaporate de pe suprafaţa pielii (transpiraţie) la temperatura camerei înlesneşte pierderea a 580 de calorii mici.

Introducerea şi eliminarea apei din organism

Apa este introdusã în organism sub formã de bãuturi împreunã cu alte alimente.Într-adevãr, în afarã de apa pe care o bem, o cantitate de apã se formeazã în organism prin oxidarea diferitelor alimente.
Multã lume considerã cã dacã mãnâncã o pâine, o fripturã, o prãjiturã sau o legume nu itroduc in organism nici o picãturã de apã.Acest lucru este greşit.S-a constatat cã prin completa oxidare a 100 grame de grãsime se formeazã 107 grame de apã, din 100 gramede amidon se formeazã 55 de grame de apã, din 100grame de albumilã se formeazã 41 de grame de apã.Dintr-un alt punct de vedere alimentele conţin o însemnatã cantitate de apã împreunã cu alte substanţe hrãnitoare.De regulã fructele şi vegetalele conţin peste 90 apã, iar alimentele pe care le numim uscate (pâinea, carnea) contin intre 60 şi 85% apã.Orice aliment pe care l-am considera contine o cantitate apreciabilã de apã, în afara cantitãţii de apã care se formeazã prin oxidarea alimentului respectiv.