Descriere referat

| Referate geografie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Cadrul natural variat al pãrtilor arãdene a oferit conditii prielnice locuirii umane încã din cele mai vechi timpuri. Deja în paleoliticul mijlociu (100.000 – 40.000 î.Hr.), omul de Neanderthal este prezent pe valea Crisului Alb (zona Gurahont) si pe valea Muresului (Conop, Cladova, Zãbrani). În neolitic (6.500 – 2.500 î.Hr.), comunitãti de agricultori si pãstori ocupã atât zona de câmpie cât si cea intramontanã. Înfloritoarea civilizatie a epocii bronzului (2000 – 1200 î.Hr.) este ilustratã de descoperiri arheologice din peste 50 de puncte, situate mai ales în zona de câmpie.
În vremea provinciei romane Dacia (106-271), valea Muresului este strãbãtutã de un drum militar si comercial care leagã Dacia de Pannonia. Comunitãtile de daci liberi din nordul Muresului sunt si ele incluse în sfera de influentã a Imperiului. În primul mileniu crestin, pãrtile arãdene sunt afectate de incursiunile popoarelor migratoare – goti, huni, gepizi, avari – care însã nu duc la dizolvarea sau asimilarea populatiei autohtone, romanice. Existenta acesteia este puternic marcatã de pãtrunderea slavilor (sec. VI) care influenteazã atât limba cât si modul de organizare ale autohtonilor, contribuind la desãvârsirea procesului de etnogenezã a românilor.
Voievodatele secolelor IX-X, conduse de Glad, se sprijinã pe o populatie agrar-pastoralã, articulându-se în jurul unor cetãti de pãmânt precum cele de la Vladimirescu, Cladova, Zãrand. Din sec. XI dateazã prima mentionare documentarã a Aradului. În expansiunea sa, coroana maghiarã se sprijinã pe biserica catolicã: deja la 1156 este amintitã prepozitura Aradului iar ordine cãlugãresti occidentale – cistercieni, franciscani, benedictini – întemeiazã o salbã de mãnãstiri care prosperã de pe urma bogatelor resurse locale si datoritã înfloritorului comert cu sare derulat pe Mures. Din aceeasi perioadã dateazã si unul din cele mai vechi asezãminte monahale ortodoxe de pe teritoriul României – mãnãstirea de la Hodos – Bodrog, pomenitã pentru prima oarã în documente la 1177.
Dupã esecul asediului otoman asupra Vienei (1683) trupele imperiale desfãsoarã o amplã si sistematicã ofensivã spre rãsãrit, cucerind între 1687 si 1691 si pãrtile arãdene la nord de Mures. Pacea de la Karlowitz (1699) fixeazã granita dintre stãpânirea otomanã si cea habsburgicã pe linia Muresului, Banatul, pânã la Lipova rãmânând sub dominatia Portii. În contextul organizãrii zonei de frontierã pe Mures, Cancelaria Aulicã înfiiteazã regimente grãniceresti încadrate cu români, sârbi si maghiari. În urma campaniei victorioase a lui Eugeniu de Savoia (1716 – cucerirea Timisoarei), pacea de la Passarowitz (1718) consfinteste instaurarea stãpânirii habsburgice si în Banat (inclusiv Lipova). Dupã desfiintarea regimentelor grãniceresti (1750-1752) se constituie un nou comitat al Aradului, inclus în Ungaria. Curtea de la Viena implanteazã în trei etape colonisti germani în Banat si în zona Podgoriei arãdene. În vremea domniei Mariei Tereza (1740-1780), comitatul Arad este cuprins din toate punctele de vedere în sistemul Imperiului habsburgic: politic, administrativ, economic si cultural. Aradul, ca centru al comitatului, devine unul din înfloritoarele orase ale Imperiului. Între 1763 si 1783, ridicarea unei noi cetãti pune problema mutãrii Aradului în câmpia Zimandului, pentru a crea spatiu de manevrã trupelor stationate în cetate.
Impetuoasa dezvoltare economicã a Aradului îi aduce în 1834 acordarea rangului de oras liber regesc, la festivitãti participând însusi împãratul Francisc I.
Revolutia industrialã se concretizeazã prin dezvoltarea spectaculoasã a ramurilor care prelucreazã resursele locale- industrie alimentarã (1851 – fabrica fratilor Neuman – cea mai mare moarã si distilerie din zonã), prelucrarea lemnului (J. Lengyel – fabrica de mobilã/1891), industrie textilã ( Fabrica de Textile Arad – 1909) etc. În 1892 e înfiintatã fabrica de vagoane "Weitzer" care, începând cu 1909 va produce si automobile. Dezvoltarea industrialã determinã un spectaculos spor demografic în mediul urban, Aradul ajungând sã fie cel mai populat oras din Transilvania (în 1910 are 61.000 locuitori). În ciuda accentuatei dezvoltãrii industriale a centrului, comitatul a rãmas din punct de vedere economic o zonã preponderent agrarã (la cumpãna dintre veacuri 80% din populatie erau agricultori).
În anii primului rãzboi mondial, miscarea nationalã a românilor din Imperiu se intensificã, astfel la 2 noiembrie 1918, Consiliul National Român Central, cu sediul la Arad, preia de facto conducerea Transilvaniei, oamenii politici arãdeni Stefan Cicio-Pop, Vasile Goldis, Ioan Suciu pregãtind adunarea plebiscitarã de la Alba Iulia care adoptã Declaratia în virtutea cãreia Transilvania se uneste cu România.