Descriere referat

| Referate istorie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

construita pe o stânca situata între Magura si Dealul Cetatii, pozitia sa asigurând o panorama deosebita atât spre valea si dealurile Moeciului cât si spre Tara Bârsei. Necesitatea construirii cetatii a fost impusa din considerente de ordin strategic si economic. Cele strategice reliefate de expansiunea imperiului Otoman, care la jumatatea secolului XIV-a ajuns sa ameninte granitele de sud-est ale Transilvaniei; cele economice date de drumul comercial ce trecea pe aici, unul din cele mai importante cai de acces ce lega Transilvania de Tara Româneasca. Toate aceste argumente l-au determinat pe regele maghiar Ludovic I de Anjou sa i-a masuri de consolidare a trecatorii Branului. Cointeresati de ridicarea cetatii au fost si brasovenii dornici sa-si consolideze pozitia geografica, pe de o parte si cea economica prin supravegherea drumului comercial ce trecea prin trecatoare, pe de alta. Aceste actiuni comune se concretizeaza la 19 noiembrie 1377 când Ludovic I de Anjou acorda brasovenilor privilegiul de a construi cetatea „nesiliti si neconstrânsi ci de buna voie au promis în mod generos si unanim de a construi un nou fort în Bran, de a-l face cu propriile lor osteneli si cheltuieli si de a taia padurea acolo în lung si-n lat."
La 1 Decembrie 1920, brasovenii – prin glasul primarului lor, dr. Karl Schnell – au daruit castelul familiei regale române, care l-a stapânit timp de douazeci si sapte de ani.
Dupa ce a intrat în stapânirea familiei regale, între 1920-1930 castelul a suferit o serie de transformari arhitecturale, în dorinta de a se face din el o moderna resedinta de vara. Lucrarile au fost conduse de arhitectul ceh Karel Liman, care a lucrat si la castelele Peles si Pelisor. Au fost adaugate doua turnuri pentru scari, meterezele si gurile de tragere au devenit ferestre, sobele si vetrele au fost transformate în camine moderne.Pentru a putea fi locuit de familia regala, Castelul Bran a fost dotat cu toate utilitatile necesare unei adevarate resedinte regale. Apa era asigurata de fântâna sapata în curtea interioara a castelului, la o adâncime de 57 m. Pentru iluminarea castelului, regina Maria a ordonat – în mai 1932 – construirea unei uzine electrice cu turbină, la care au fost racordate şi comunele Bran, Şimon şi Moeciu, “comune sărace, pur româneşti şi care într-un viitor apropiat n-ar fi putut avea acest avantaj”, după cum se aprecia într-o scrisoare de mulţumire adresată de locuitorii celor trei comune reginei Maria. Turbina – fabricată de firma Voith – a fost pusă în funcţiune pe 29 august 1932. A mai fost construită şi o centrală hidroelectrică de 85 c.p. pe râul Turcu, în decembrie 1932, pentru iluminarea castelului şi a împrejurimilor.
Comunicarea cu exteriorul era facilitată de existenţa a trei posturi telefonice în castel. Instalaţia telefonică şi centrala au fost modificate şi înlocuite în 1941 şi 1944, la cererea prinţesei Ileana. Cum castelul avea – pe lângă subsol şi parter – patru etaje, el a fost prevăzut şi cu un ascensor, la fel ca şi Peleşul. Liftul a fost amenajat pentru a uşura deplasarea reginei din parc în castel. Pentru o mai uşoară comunicare cu Casa de ceai a fost instalat un funicular, cu ajutorul căruia era transportată de la bucătăria castelului mâncarea pe care regina o servea cu oaspeţii săi. Casa era prevăzută cu instalaţie de apă rece şi caldă, lumină electrică şi canalizare, fiind special amenajată pentru minirecepţii într-un cadru natural. În 1946 la castel a fost introdusă alimentarea cu gaz metan.
Şi la Bran, ca şi în cazul altor palate şi castele, fantezia reginei Maria în domeniul arhitecturii s-a manifestat din plin. Astfel, au fost construite o casă de vânătoare, o bisericuţă din lemn, o casă de lemn (cu 7 camere) şi două bordeie (unul pentru regină, altul pentru prinţesa Ileana).
Castelul Bran a fost – alături de palatul de la Balcic – reşedinţa cea mai dragă reginei Maria, care, cu fantezia-i cunoscută, a transformat solida şi, aparent, neprimitoarea cetate într-o modernă şi confortabilă locuinţă de vară.
Domeniul predilect al reginei a fost decorarea interioarelor, saloanele de la Pelişor şi de la Cotroceni purtând amprenta stilului impus de suverană. Nici Branul nu a scăpat unor asemenea transformări, deşi arhitectura rigidă a castelului nu a permis prea multe modificări ale interioarelor. Totuşi se pot remarca: Sala mare, în fapt o sufragerie decorată în stilul Renaşterii germane, Salonul galben al reginei Maria, Salonul de muzică, Odaia tiroleză a regelui Carol al II-lea, Odaia săsească a prinţului Nicolae, toate fiind expresia gustului suveranei. În seria acestor transformări se înscrie şi construirea unor dependinţe în jurul castelului: Casa de ceai, construită din bârne de lemn (144 m²), Casa de musafiri, zidită din piatră brută (78 m²), Casa copiilor prinţesei Ileana (43 m²), Casa personală nouă (176 m²), locuinţa personalului (378 m²), grajduri pentru cai şi şase garaje.
Castelul a fost locuit doar de unii membri ai familiei regale, cărora li s-au amenajat apartamente separate. Între ei se detaşează regina Maria, care ocupa un apartament compus din hall, cameră de toaletă, două saloane (între care şi cel Galben), dormitor, baie şi sufragerie, apartament în care suverana a adunat tot felul de obiecte (servicii, icoane, statuete, tablouri, cărţi).
Credincioasă, regina Maria a amenajat la Bran – ca, de altfel, în toate reşedinţele regale pe care le-a ocupat – o capelă, a cărei pictură a fost executată în noiembrie 1927 de Artur Verona (plătit cu 200.000 lei). Capela – dotată cu un altar de lemn aurit sculptat, un iconostas, un candelabru, trei strane, trei sfeşnice, două cruci şi două icoane – a fost, alături de bisericuţa din lemn de lângă Casa de vânătoare, locul în care regina s-a recules în momentele de restrişte sufletească. Tot la Bran, într-o nişă special amenajată în stânca de lângă vechea biserică de lemn, va fi depusă – prin grija prinţesei Ileana – , în toamna anului 1940, caseta cu inima reginei, adusă de la Capela “Stella Maria” din Balcic.
În anul 1995, pe peretele criptei din stâncă a fost montată o placă memorială care să amintească tuturor vizitatorilor faptul că aici s-a aflat depusă – pentru un timp – caseta conţinând inima reginei Maria. În amintirea mamei sale pe care a iubit-o nespus, prinţesa Ileana reuşeşte, mai 1941, să depună în Capelă rămăşiţele pământeşti ale principelui Mircea, îndeplinind astfel o mai veche dorinţă a mamei sale.
Regina Maria a transformat nu numai castelul, ci şi parcul Domeniului Bran, care a fost amenajat după planurile şi gusturile ei. Florile au fost marea pasiune a reginei, la toate reşedinţele regale existând moderne sere prevăzute chiar cu calorifere, pentru a fi încălzite iarna. La Bran o astfel de seră şi o mică grădină de trandafiri au fost amenajate în iulie 1922 după planurile arhitectului Karel Liman şi construite de firma Klof & Co. din Codlea. Tot de la Codlea erau aduse răsadurile de flori (trandafiri, dalii, crizanteme), dar s-a apelat şi la comenzi în străinătate (la Erfurt şi Reading – Anglia) pentru unele specii rare. Grădinarul şef al castelului era Petre Conrad (care primea un salariu lunar de 3.691 lei), iar şef al Parcului regal Bran a fost – până în 1938 – Constantin Pamula.