Descriere referat

| Referate economie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

. Aşezarea ,urmĂrirea şi perceperea accizelor 4.1 CARACTERIZAREA ACCIZELOR Accizele sunt incluse în sfera taxelor de consumaţie şi îmbracă forma taxelor speciale de consumaţie pe produs sau forma unor taxe generale pe vânzări, când se percep la vânzarea tuturor mărfurilor indiferent dacă acestea sunt bunuri de consum sau mijloace de producţie. Taxele de consumaţie sunt aşezate asupra unor produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele. Accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastică, cum sunt vinul, cidrul, berea, apele minerale (în Franţa); tutunul, zahărul, ceaiul uleiurile minerale (în Germania şi în alte ţări). Accizele se aplică în toate statele membre ale Uniunii Europene. Cotele sunt ad-valorem sau specifice. În cazul ţigărilor, de exemplu, accizele sunt atât specifice (pentru 1000 de ţigarete) cât şi ad-valorem (procent asupra preţului de vânzare). De menţionat că cele două componente sunt cumulate (acciza ad-valorem calculată asupra preţului de vânzare cuprinde componenta specifică, ulterior aplicându-se taxa pe valoarea adăugată). În ideea creării unei pieţe internaţionale, prin desfiinţarea importului la frontieră, accizele trebuie “neutralizate”, respectiv cotele acestora să fie aliniate. Accizele se percep asupra produselor şi serviciilor stabilite legal, prin adăugarea la preţul de vânzare, respectiv la tarife. Accizele sunt practicate de foarte multă vreme. Au apărut în orânduirile precapitaliste şi se percep foarte larg şi în prezent. Acest impozit indirect a fost practicat şi în Ţara Românească şi Moldova. De exemplu, pentru categoriile de venituri orăşeneşti prevăzute de Regulamentul sfaturilor orăşeneşti din 1832 figurează şi accizele la tutunul şi băuturile introduse în oraş. În perioada 1881-1882, mărfurile supuse taxei accizelor au inclus pe lângă articolele de lux aproape toate produsele textile şi de pielărie precum şi multe produse din metal. După anul 1882 au rămas supuse taxei accizelor produsele alimentare de mare consum (brânzeturile, făina, cartofii) fiind în schimb scutite altele de circulaţie mai restrânsă. La 1 ianuarie 1949, ca taxă de consumaţie, a fost desfiinţată în România. A fost introdusă în noiembrie 1991 prin H.G. nr. 779/1991, având un caracter complementar faţă de impozitele pe circulaţia mărfurilor. Legea nr. 42/1993 reglementează două forme de impozite speciale de consumaţie: accizele la unele produse din import şi din ţară şi impozitul pe ţiţeiul din producţia internă şi gazele naturale. În mod succint şi pentru scopuri practice se utilizează noţiunea de “accize” pentru ambele tipuri de impozite speciale de consumaţie. Accizele constituie un element cu o pondere importantă în cadrul politicii fiscale adoptată după 1989, odată cu trecerea României către economia de piaţă. Prin intermediul acestui impozit, statul îşi asigură importante fonduri băneşti prin care acesta poate interveni în dezvoltarea echilibrată a sectoarelor economiei, în redistribuirea de venituri în cadrul economiei. În ultimul timp, se constată o preocupare tot mai mare în vederea utilizării accizelor ca instrumente pentru înfăptuirea unor obiective sociale. Astfel, s-a constatat că în ţările în care nivelul impozitelor care se percep asupra alcoolului sunt reduse, există şi cel mai mare consum de alcool cu toate consecinţele negative pe care le are asupra sănătăţii populaţiei active şi implicit asupra productivităţii şi a creşterii economice. În Europa Occidentală se impozitează în special băuturile alcoolice şi tutunul ca mijloc de apărare sanitară, fizică şi morală a naţiunii. Se observă o diversitate a cotelor de la o ţară la alta, cele mai ridicate fiind în ţările nordice (Danemarca, Norvegia, Suedia), iar cele mai scăzute în Spania, Portugalia, Elveţia.