| Referate agricultura | Recomanda unui prieten

Având în vedere progresele realizate în domeniul biotehnologiilor în ultimele 4 decenii se poate spune că acvacultura secolului XXI este de neconceput fără acestea.
Nevoia de ameliorare genetică a peştilor în sensul obţinerii rapide a unei cantităţi cât mai mari de carne cu costuri cât mai reduse, a dus la evaluarea căilor prin care acest deziderat să fie atins. Una dintre aceste căi este cea biotehnologică.
În anii ’60 au fost realizate numeroase cercetări de reproducere selectivă a crapului comun în Israel, acestea stând la baza numeroaselor programe de ameliorare a altor specii de peşti, în special salmonide şi somn american. Acest tip de activităţi au fost urmate de cercetări de genetică moleculară realizate la multe specii de interes pentru acvacultură. În anii ’70, a fost dezvoltată tehnica inversiunii sexuale la peştele tilapia, care au avut apoi o largă aplicabilitate în tehnologiile de obţinere şi creştere a populaţiilor monosex. Anii ’80 au fost marcaţi de dezvoltarea ingineriei genetice cu aplicabilitate în acvacultură. S-a realizat transgeneza la carasul argintiu, medaka, păstrăvul curcubeu şi apoi la somnul de canal. Chourrout, a obţinut primii tetraploizi viabili la păstrăvul curcubeu, iar Thorgaard a dezvoltat linii clonă la aceeaşi specie.