Descriere referat

| Referate economie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Peisajul economic este, înainte de toate, un peisaj social .Socialul presupune interacţiuni cu atât mai complexe cu cât dimensiunile se modifică în sensul lărgirii lor. Evoluţia în spaţii largi ridică pentru firmă o problemă de orgoliu care se materializează prin căutarea continuă a unor noi surse de diferenţieri concurenţiale. Urbanul aduce cu sine două provocări: pretenţia omogenizării practicilor sociale şi economice (dirijată de administraţiile locale) dar şi încercări de desprindere din peisajul urban, de ruptură faţă de obişnuit prin găsirea de noi surse de spectaculos care să asigure avantaje actorilor economici. Spectaculozitatea presupune, printre altele, şi prezenţa unei dimensiuni temporale a cărei luare în considerare este vitală. Clientul doreşte rapiditate iar mărirea vitezei de propagare a informaţiei, facilitată şi fidel pusă în valoare de globalizare, serveşte atât satisfacerii cerinţelor clienţilor cât şi urmăririi atente a direcţiilor de acţiune ale partenerilor de afaceri sau ale concurenţilor. Atributul de concurent direct, care presupunea legături la nivel de ramură de activitate şi o apropiere spaţială tradusă la nivelul zonei urbane, tinde să dobândească alte valenţe, efectul de propagare fiind şi el global. În spatele acestei realităţi există un cadru teoretic, problema prosperităţii, a progreselor şi a dezvoltării inegale a grupului ca subiect de analiză atrăgând atenţia economiştilor dar implicând şi un aspect provocativ din partea autorităţilor locale şi a oamenilor de afaceri. Pentru început problema s-a studiat la nivelul naţiunii, Adam Smith şi David Ricardo fiind cei care au lăsat teoriei economice avantajul absolut şi relativ. Mult mai adecvată timpului prezent este însă teoria avantajelor competitive care are şi o orientare către firmă, însumându-se rezultatele pentru stabilirea avantajului competitiv de care dispune o naţiune. Referindu-se la competitivitate Michael Porter oferă o definiţie care înglobează mai multe perspective. Din punctul de vedere al firmei, se vorbeşte despre capacitatea de a concura pe diverse pieţe prin folosirea de strategii cât mai eficiente. La nivelul oamenilor politici aceeaşi noţiune este privită ca servind obţinerii unei balanţe comerciale pozitive. Competitivitatea dezvăluie şi un cost unitar al muncii care, ajustat cu ratele de schimb valutar, oferă posibilitatea efectuării unor comparaţii inter-firme din ţări diferite. Mai importantă decât competitivitatea ca maximizare a profitului sau ca minimizare a costului este stabilirea elementelor de care să se ţină seama la definirea şi măsurarea comparativă a avantajelor pentru o valorificare optimă a lor. Răspunsurile s-au complicat în momentul introducerii noţiunilor de cost social şi de externalitate, cu diferenţa tehnică dintre ele: în timp ce prima se referă la o evaluare monetară sau la una bazată pe bunăstare şi utilitate, cea de-a doua aduce aspecte antreprenoriale sau legate de afectarea unor elemente calitative, nemăsurabile monetar. Raţiunea introducerii acestor parametri în analiză are o rădăcină în realităţile construite de aglomerarea urbană. Apropierea dictată de noile constrângeri impuse de metropolă fac mai dinamică şi mai uşoară comunicarea şi ”comunizarea” efectelor acţiunii. “Stop the World, I Want to Get Off !” Acest refren la modă într-o ţară astăzi campioană pe piaţa serviciilor, Marea Britanie, poate fi aplicat fenomenului urban actual căci exprimă cu sugestivitate viteza progreselor dar şi lipsa, sperăm remediabilă, de antrenament a actorului social şi economic. Oraşul înseamnă promovare şi provocare, avantaj de localizare care trebuie valorificat. Conceptul de avantaj aduce o specificitate istorică dar în acelaşi timp prefigurează şi viitorul: rezultatele prezente se explică prin transformări ale resurselor deţinute, prelucrarea lor specifică ţinând şi de moştenirea culturală (a corporaţiei şi a ţării). Asigurarea continuităţii avantajelor obligă pe de o parte firma să verifice cu atenţie impactul asupra celor către care se îndreaptă efectele acţiunii ei şi pe de altă parte să ţină cont de gradul de expunere la acţiunea mediului. Ea trebuie să acţioneze şi să reacţioneze, să evalueze şi să autoevalueze pentru a evolua. Pe aceeaşi direcţie a eficientizării activităţii se înscriu şi constrângerile de care trebuie să se ţină cont în luarea deciziei de implantare : • Modalitatea de pătrundere pe o piaţă • Politica de marketing folosită • Distanţa între firmă şi pieţele ei externe • Naţionalismul • Măsurarea afacerilor internaţionale Modalitatea de pătrundere pe o piaţă dobândeşte o importanţă tot mai mare mai ales când activitatea generatoare de avantaje aparţine zonei de activităţi”la modă” în nişte condiţii istorice date. Având în vedere că la ora actuală sectoarele hi-tech şi cele de servicii dau tonul globalizării, este evident că valorificarea avantajelor include şi alegerea modului de pătrundere pe piaţă. Dacă în trecut exista o ordine logică a creşterii firmei peste graniţele naţionale, azi se poate sări peste etape dacă sectorul de activitate se pretează la acest lucru.