Descriere referat

| Referate biologie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Cum şi de ce ?

În 1980, un milionar californian a înfiinţat o fundaţie exclusivistă, pentru promovarea determinismului biologic. Sau, cu alte cuvinte, o bancă de spermă.
De fapt, planul lui Robert Graham descindea direct dintr-un film cu James Bond. “Depozitul pentru Opţiuni Germinale” a fost fondat de el cu scopul mărturisit de a crea o rasă superioară, de indivizi excepţionali.
Banca era adăpostită – aşa cum se cuvine oricărei idei de supremaţie plutocratică – într-un buncăr subteran de beton. Suprema glorie a acestei instituţii erau asigurată însă de faptul că numai marile minţi din domeniul ştiinţelor se puteau număra printre donatori.
Am putea spune, la crème de la crème; sperma unor genii, congelată în azot lichid.
Graham îşi câştigase averea cu lentile de ochelari confecţionate din plastic şi rezistente la impact. În 1978, el şi-a vândut compania - Armorlite - şi a început să se concentreze asupra adevăratei sale viziuni – consolidarea măreţiei Americii prin intermediul reproducerii selective.
Tulburat de ideea sa că "fiinţe umane retrograde" diluează treptat rezervorul de gene al Americii, Graham şi-a propus să facă ceva în acest sens.
“Încă de tânăr mi-am dat seama că, de fapt, cetăţenii inteligenţi şi dezirabili nu se reproduc,” a declarat Graham în timpul unuia dintre rarele sale interviuri, acordat în 1983. “Medicul local avea un singur copil. Bancherul avea un singur copil. Iar cel mai bogat şi mai celebru om din oraş nu avea copii.”
De fapt, sursa de inspiraţie a acestei super-bănci de spermă a fost geneticianul american Hermann Muller, câştigătorul premiului Nobel din 1946. Muller susţinea de multă vreme înfiinţarea unor bănci de spermă în care donaţiile unor bărbaţi extrem de inteligenţi să fie păstrate până după moartea acestora.
Presa şi comunitatea ştiinţifică s-au aliat împotriva lui Graham, când a făcut pentru prima dată publică înfiinţarea acestei instituţii. El a fost acuzat că încearcă să creeze o "super-rasă".
Graham s-a retras din viaţa publică până în anul 1982, când s-a născut primul său copil superdotat…
Reproducere selectivă

Până în anul 1983, banca de spermă a lui Graham avea deja 19 donatori-genii. Trei dintre aceştia erau foşti laureaţi ai Premiului Nobel pentru ştiinţă, şi toţi au decis să îşi păstreze anonimatul – cu o singură excepţie.
Dr William B. Shockley de la Stanford University a primit Premiul Nobel pentru fizică în anul 1956. Trecut deja de 70 de ani, la vremea respectivă Shockley a declarat:
"Întâmpin cu bucurie şansa de a fi identificat cu această cauză importantă, însă doresc să explic foarte clar că nu mă consider o fiinţă umană perfectă sau un candidat ideal. Nu îmi propun să concep nişte supraoameni."
Graham a fost frustrat că atât de puţini confraţi laureaţi ai Premiului Nobel au participat la proiect ca donatori. La un moment dat, s-a renunţat chiar şi la cei care participaseră la început, pentru că înaintaseră prea mult în vârstă pentru a mai produce un material seminal viguros. Graham a început să îşi lărgească atunci aria de interes, abordând oameni de ştiinţă mai tineri, în plină ascensiune profesională, de la diverse universităţi din California.
De asemenea, în încercarea de a-şi extinde demersurile, a început să contacteze câştigători ai medaliilor de aur olimpice, precum şi oameni de afaceri energici.
Deşi identitatea donatorilor a fost păstrată secretă, alte informaţii erau disponibile. Printre acestea se numărau:
• greutatea, înălţimea, vârsta
• culoarea ochilor, a pielii şi a părului
• diverse caracteristici ereditare, inclusiv informaţii despre alţi copii pe care donatorul respectiv îi avea deja
• cel mai important aspect: un IQ de aproximativ 180 (pe care îl deţin aproximativ 20 de persoane din întregul popor englez.)
Graham nota şi propriile sale comentarii pentru fiecare specimen, ca de pildă: "Un om de ştiinţă foarte celebru, un tip superactiv. Aproape un supraom." Donatorii erau cunoscuţi numai pe baza unor coduri de culori: Dl Fuchsia, Dl Alb, Dl Oranj...
Dacă în ceea ce îi priveşte pe bărbaţi criteriile lui Graham erau dure, nici în privinţa femeilor evaluarea nu era mai puţin riguroasă.
Orice candidată trebuia să fie căsătorită cu un bărbat steril. Cei doi urmau să fie părinţii care să aibă grijă de copil, cu condiţia să dispună de resurse materiale generoase şi să îi asigure super-copilului un mediu propice pentru dezvoltarea sa optimă.
Graham a făcut reclamă acestui proiect, căutând mame-candidat prin intermediul unei reviste a organizaţiei Mensa. Numai femeile atent selecţionate, care doreau să îşi sporească şansele de a aduce pe lume copii excepţionali, urmau să fie inseminate.
În plus, după inseminare, mamele erau de acord să îl ţină la curent pe Graham cu evoluţia sarcinii şi dezvoltarea ulterioară a copilului.
Până la începutul anilor 1990, deja se năşteau în cadrul acestui proiect până la 20 de “copii-genii” pe an.
Aspecte etice şi sociale

Ştiinţa îmbunătăţirii evoluţiei umane prin reproducere controlată se numeşte eugenie. Cuvântul provine din greacă şi înseamnă “bine la naştere”.