| Referate informatica | Bac 2008 informatica | Recomanda unui prieten

De alcătuit o bază de date despre complexe turistice, înscrisă într-un fişier, care contine informaţiile despre denumirea ei, costul cazării, costul mîncării, a serviciilor şi posibiltatea de a: - afişa fişierul - comleta fişierul - sorta după denumire - interpela la denumire - interpelare la costul cazării - interpelare la costul mîncării - interpelare la costul serviciilor - interpelare la preţul total - schimbarea fişierului - scimbarea înregistrării. Introducere Sa ne intrebam, care e scopul unui limbaj de programare ? Acesta e de a ne usura viata de programator. Relevant in acest caz este limbajul C sau C ++ . De ce C ? Din cauza ca este asa de popular si fiindca este disponibil pe majoritatea platformelor(calculatoarelor), in plus este si relativ usor de invatat. C nu este un limbaj sofisticat, el poseda numai citeva comenzi native, asa incit nu este mult de memorat. In ciuda simplitatii sale, C este extrem de performant, astfel incit poate fi folosit la scrierea aplicatiilor din cele mai sofisticate. Nu degeaba o mare majoritate din aplicatiile software au fost scrise in C si, se pare ca aceasta tendinta se va mentine si in viitor. Putem dezvolta aplicatiile cele mai diverse precum jocuri, software pentru afaceri, utilitare, modele matematice, procesoare de texte, programe generatoare de tabele si inca multe alte. Un exemplu poate fi o baza de date ce contine infomatie despre mai multe baze de turism. Descrierea instrucţiunilor folosite La alcatuirea acestui program am folosit o serie de instructiuni si functii. Pentru a afişa un mesaj sau o variabilă la consolă trebuie sa folosim instrucţiunea printf. Care are structura – printf(“control”, parametru 1, parametru 2). Control – un sir de caractere care defineste textele si formatele datelor care se scriu de la tastatura. Parametru 1, parametru 2 sînt expresii, valorile lor se scriu conform specificatorilor de format prezenţi în parametru control. Pentru a atribui o valoare unei variabile trebuie sa folosim instructiunea scanf. Ea are structura scanf(“control”, parametru 1, parametru 2). Parametru 1, parametru 2 – adresele datelor unde de păstrează datele. Una din cele mai folosite instructiuni in program este instructiunea if. Forma generală a instrucţiunii if este: if (expr) instr_1; [ else instr_2; ] Ramura else, inclusă între [ ], este opţională. Execuţia începe cu evaluarea lui expr: dacă este adevărată (diferită de 0), atunci se execută instr_1. Dacă expr este falsă (0) şi există ramură else, se execută instr_2, iar dacă nu există ramură else, controlul trece la instrucţiunea următoare. Construcţia de mai sus, cu sau fără ramură else, este văzută ca o singură instrucţiune C: instrucţiunea de tip if. Instrucţiunile instr_1 şi instr_2 sunt considerate instrucţiuni simple. Dacă este cazul, se pot folosi blocuri de instrucţiuni pe oricare din ramuri. O alta importanta instructiune este switch, care ne e foarte folositoare in cazul cind se testează dacă o expresie coincide cu o valoare constantă întreagă, dintr-o listă de valori date, executându-se un salt la o etichetă asociată cu fiecare constantă. Forma generală este: switch(expr) { case ex_ct_1: instrucţiuni; case ex_ct_2: instrucţiuni; ............................................. case ex_ct_n: instrucţiuni; [ default: instrucţiuni; ] } Se evaluează expr; dacă este egală cu una din expresiile constante ex_ct_1,...,ex_ct_n (care trebuie să fie distincte), se transferă controlul la eticheta (cazul) respectiv. Spre deosebire de alte limbaje, se vor executa instrucţiunile corespunzătoare cazului respectiv precum şi toate cele care urmează până la sfârşitul lui switch. Un caz poate conţine una, mai multe sau nici o instrucţiune, adică pot exista mai multe cazuri asociate la acelaşi grup de instrucţiuni. Dacă expr nu este egală cu nici una din expresiile constante, controlul trece la eticheta default. Default este opţional: dacă lipseşte, se trece la execuţia următoarei instrucţiuni după switch. Ordinea cazurilor, inclusiv default poate fi oarecare. Dacă se doreşte ca la un anumit caz să se execute numai grupul de instrucţiuni asociat, nu şi cele care urmează, atunci se va pune, ca ultimă instrucţiune din grupul respectiv, instrucţiunea break, prin aceasta forţându-se ieşirea din switch. Un tip de instructiuni care cred ca fara ele nu se poate de alcatuit nici un program mai complicat, sint ciclurile. Instrucţiune while are forma generală: while (expr) instr În care, evident, instr se poate înlocui cu un bloc de instrucţiuni. Execuţia începe cu evaluarea lui expr: dacă este adevărată (!= 0), se execută instr şi apoi se revine la evaluarea lui expr. Când expr este falsă (0), se iese din ciclu şi se continuă cu instrucţiunea următoare.