Descriere referat

| Referate economie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Prin această concepţie, bilanţul este o bază de date pe care fiecare poate să o prelucreze conform opticii şi necesităţilor sale (juridice, de gestiune, financiare). Normele contabile din ţara noastră lăsau agenţilor economici posibilitatea de a întocmi bilanţul contabil cu un grad diferenţiat de detaliere, în funcţie de mărimea întreprinderii. Unităţile patrimoniale mici şi mijlocii întocmeau conturile anuale într-un sistem simplificat, iar cele mari într-un sistem de bază. După cum s-a putut constata în tabel, informaţiile bilanţiere se referă la două exerciţii consecutive: sfârşitul exerciţiului precedent şi sfârşitul exerciţiul recent încheiat. În privinţa activului, elementele sunt prezentate la valoarea netă, rezultată din valoarea brută corectată cu deprecierile constatate pe parcursul exerciţiului. Activele imobilizate sunt acele bunuri şi valori care, având în vedere destinaţia lor, au vocaţia să ramână o perioadă îndelungată (de regulă mai mare de un an) în întreprindere. Ele nu se consumă la prima utilizare. Criteriului de utilizare i se adaugă cel de proprietate juridică. În cazul imobilizărilor nu sunt cuprinse decât bunurile asupra cărora întreprinderea îsi exercită dreptul de proprietate juridică. Valoarea activelor imobilizate se recuperează în general prin sistemul amortizărilor. Cazurile în care deprecierile sunt înregistrate prin sistemul provizioanelor sunt destul de rare, ele putând fi precizate ulterior. Ca urmare a deprecierii, activele imobilizate (ca şi activele circulante) sunt înscrise în bilanţ la valoarea lor netă contabilă. Activul imobilizat cuprinde imobilizările necorporale, imobilizările corporale şi imobilizările financiare. În structura imobilizărilor necorporale sunt incluse: - Cheltuielile de constituire, care, în primul rând nu reprezintă decât o componentă a cheltuielilor de stabiliment (sau de organizare), cuprizând: taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi de înmatriculare la înfiinţarea societăţii, cheltuieli de prospectare a pieţii şi de publicitate. Celelalte cheltuieli legate de creşterea de capital şi de operaţii diverse precum, fuziunile, divizările, transformările nu fac parte din cheltuielile de constituire, ci din categoria mai largă a cheltuielilor de stabiliment, având mai degrabă natura de cheltuieli de dezvoltare. - In al doilea rând, nu se face precizarea în legătură cu condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească astfel de cheltuieli pentru a fi înscrise în activul bilanţului, adică:depăşirea unui anumit prag valoric şi neafectarea lor unei producţii viitoare de bunuri şi servicii. - In treilea rând, precizându-se că aceste imobilizări necorporale sunt destinate dezvoltării societăţilor comerciale fără precizări suplimentare, se crează terenul unor confuzii, cu elemente reprezentând cheltuielile de cercetare - dezvoltare. Atât cheltuielile de dezvoltare, cât şi cele de cercetare sunt capitalizabile (activabile) numai în condiţiile în care este vorba de proiecte individualizabile în mod clar, pentru care se poate calcula un cost distinct recuperabil (prin amortitzare) în timp şi care să aibă sanse mari de reuşită tehnică şi de rentabilitate comercială. Ca şi cheltuielile de constituire, cheltuielile de cercetare - dezvoltare sunt amortizabile pe o perioadă de cel mult cinci ani. Alte imobilizări necorporale se referă la concesiuni, brevete, licenţe, mărci, alte drepturi şi valori similare, fondul comercial, programele informatice; aceste elemente se constituie ca urmare a aportului în natură, realizat de asociaţi, achiziţionări de la terţi sau sunt create de unitatea patrimonială. Imobilizările necorporale în curs sunt active imobilizate care nu au fost terminate la închiderea exerciţiului. Din punct de vedere al originii, ele se clasifică în două grupe : - cele care sunt create prin mijloace proprii ale întreprinderii - cele care rezultă din lucrări, de durată mai lungă sau mai scurtă , încredinţate terţilor. Imoblizările corporale includ terenurile şi mijloacele fixe .Elementul 'terenuri' se referă la terenurile propriu-zise, dar şi la amenajările şi la racordarea lor la sisteme de racordare cu energie, împrejmuirile, lucrările de acces. Terenurile nu se pot deprecia ireversibil şi ca atare nu pot fi amortizate. O eventuală depreciere temporară este înregistrată prin sistemul provizioanelor. În schimb, investigaţiile legate de amenajarea terenurilor sunt supuse amortizării . Se consideră mijloc fix un obiect singular sau un complex de obiecte ce se utilizează ca atare şi care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii : - are o valoare mai mare decât limita stabilită prin lege (în prezent 1.000.000 lei); - are o durată normală de utilizare mai mare de un an . În bilanţul contabil are loc o regrupare a mijloacelor fixe în următoarele posturi: clădiri şi construcţii speciale; maşini; utilaje şi mijloace de transport; alte imobilizări corporale. Imobilizările financiare reprezintă titluri şi creanţe financiare, în special sub formă de împrumuturi acordate. În structura lor, sunt cuprinse titlurile de participare, titlurile imobilizate în activitatea de portofoliu, alte titluri imobilizate şi creanţele imobilizate. Activele circulante reprezintă ansamblul elementelor patrimoniale care, luate individual, datorită destinaţiei şi naturii lor, nu au vocaţia să rămână durabil în întreprindere, cu excepţia acelora legate de particularităţile ei. Activele circulante cuprind: stocurile şi producţia în curs de execuţie; avansurile acordate furnizorilor; creanţele; titlurile de plasament; disponibilităţile. Alte creanţe: acest se referă la creanţele salariale, sociale şi fiscale determinate ca sold a opraţiilor de decontare cu personalul, organismele sociale şi bugetul statului. Disponibilităţile sunt reprezentate în bilanţul întreprinderilor româneşti printr-o serie de posturi: conturi la bănci în lei; conturi la bănci în devize, în ţară; conturi la bănci în devize, în străinătate; casa în lei; casa în devize; acreditive în lei; acreditive în devize; valori de încasat; alte valori. Conturile de regularizare şi asimilate - La modul general, conturile de regularizare sunt o consecinţă a repartizării cheltuielilor şi veniturilor în timp, astfel încât să se ataşeze unui exerciţiu toate cheltuielile şi toate veniturile care îl vizează efectiv. În cadrul grupului de posturi privind 'conturile de regularizare şi asimilate“ , de activ, fac parte: cheltuielile constatate în avans, decontările din operaţiunile în curs de clarificare (soldurile debitoare ) şi diferenţele de conversie-activ.