Descriere referat

| Referate economie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Notiune, aparitia si dezvoltarea burselor Termenul întâlnit cu cea mai mare frecvenţă desemnează o instituţie a economiei de piaţă, bursele fiind pieţe specializate unde se pot vinde şi cumpăra public, valute şi hârtii de valoare, mărfuri, aur şi alte metale preţioase, servicii care funcţionează după anumite proceduri sub supravegherea şi controlul statului. Deci în esenţă bursa reprezintă locul de întâlnire a negustorilor şi oamenilor de afaceri. în sensul unui spaţiu de concentrare a cererii şi ofertei. Acest conţinut rezultă şi din definiţiile date în literatura de specialitate. Într-o lucrare din domeniul dreptului se apreciază că „bursele sunt instituţii unde se negociază valori mobiliare sau mărfuri, după o procedură anume şi numai de către anumiţi intermediari, sub supravegherea unor autorităţi”. O altă definiţie, provenind de data aceasta din doctrina financiar – monetară, arată că bursa este „una din pieţele caracteristice ţărilor cu economic de piaţă, pe care se oferă şi se desfac, după o procedură specială, mărfuri sau valori fungibile”. Iată şi câteva definiţii recente de dicţionar: bursa este o instituţie unde se negociază hârtii de valoare şi valute străine sau unde se desfăşoară tranzacţii cu mărfuri (DEX); bursă (bourse) este reuniunea periodică a persoanelor care se adună pentru a realiza operaţiuni cu valori mobiliare şi mărfuri – termenul indică şi locul unde aceste persoane se întâlnesc (Micro Robert); bursa (exchange) este o piaţă organizată sau un centru pentru tranzacţii cu titluri financiare sau mărfuri (Webster’s). Despre bursă, istoricul francez Fernand Broudel spunea că este ultimul etaj al unei pieţe dar al unei pieţe care nu se mai închide. În raport de felul activelor care fac obiectul operaţiunilor bursiere, putem distinge între bursele de valori (unde se tranzacţionează titluri financiare) şi bursele de mărfuri (în care se tranzacţionează titluri reprezentative asupra mărfii). Cum subiectul lucrării de faţă îl constituie bursele de mărfuri. voi încerca în cele ce urmează să arăt desfăşurarea cronologică a procesului economic ce a culminat cu formarea acestor pieţe aproape perfecte, care sunt bursele de mărfuri. Cu mii de ani în urmă triburile africane făceau schimb de alimente într-o manieră care aduce cu negocierile de astăzi. Ciobanii din Mesopotamia, în locuri organizate schimbau turme de oi pentru grâne. Libienii, fenicienii, assirienii şi cartaginezii introduc în mijlocirea mărfurilor măsurătorii de valori – bani – transmiţând urmaşilor o întreagă organizare a schimbului de mărfuri. Grecii îmbogăţesc istoria comerţului cu noi legi, unele premergătoare creditului. Legile lui Solon, care permiteau camăta, au dus la crearea în Atena antică a unei profesiuni speciale a împrumutului cu dobândă prin banca „Trapeza”. La Roma, organiza(iile profesionale ale negustorilor (conegia mercantorum) stabileau reguli în ceea ce priveşte comerţul. După o lungă perioada de restrângere a activităţii comerciale asistăm la o „explozie” a acesteia în epoca Renaşterii. Târgurile ce se ţineau totdeauna în locurile şi orele fixate au devenit de-a lungul vremii locuri importante şi dorite de negustorii din întreaga lume. Astfel, târgurile din Reims, Châlons, Paris, Lyon, Besançon, Geneva, Medina del Campo, Piacenza, Frankfurt, Leipzig, Nijni-Novgorod, atrăgeau lume din multe ţări şi ţineau câteva săptămâni (unele păstrează şi astăzi tradiţia). Una din importantele premise ale apariţiei burselor de mărfuri este concentrarea schimburilor comerciale. Această concentrare se realizează prin reunirea în acelaşi loc a negustorilor, bancherilor, industriaşilor, intermediarilor, a tuturor celor interesaţi în afaceri (bursele începând astfel să înlocuiască târgurile periodice).