| Referate medicina | Recomanda unui prieten

1.1 Noţiuni elementare de fizică atomică şi nucleară
Reprezentarea cît mai apropiată de realitate a structurii atomului, în lumina legităţilor care guvernează comportamentul particulelor sale, îşi găseşte justificarea cel puţin din două puncte de vedere:
- cel al explicării modului de producere în practică a radiaţiei X sau Rontgen, "instrumentul" fizic al acestei metode, şi cunoaşterii principalelor proprietăţi pe care se bazează utilizarea ei în investigaţia medicală;
- cel al înţelegerii modului de formare a imaginii (ca rezultat al interacţiei acestei radiaţii cu mediul anatomic supus explorării), a particularităţilor şi semnificaţiei ei reale.
În realitate, domeniul de aplicabilitate al acestor cunoştinţe este mult mai larg. Noţiuni fundamentale de fizica a atomului (în particular a nucleului atomic) sunt indispensabile în explicarea principiilor altor metode imagistice (scintigrafia izotopică, RMN), după cum interacţiile elementare ale particulelor atomice se regăsesc, ca premiză fenomenologică, în radiobiologie şi radioterapie.
Atomismul modern utilizează, în descrierea existenţei şi comportamentului atomului, conceptele fundamentale ale fizicii cuantice, ceea ce permite o explicare coerentă a stabilităţii lui şi a proceselor fizice proprii microobiectelor care îl compun, în concordanţă cu rezultatele experimentale. Deosebirile esenţiale între fizica cuantică şi cea clasică sînt concentrate în două afirmaţii:
1. mărimile măsurate (observabilele) nu pot lua orice valori;
2. comportarea sistemelor într-o experienţă dată nu poate fi prevăzută decât statistic.
Din comentariul care însoţeşte fig.1 nu trebuie înţeles că viziunea "planetară" comună asupra atomului - aşa cum este sugerată de primele "modele" apărute la începutul secolului nostru (şi care, în fond, nu cuprinde neadevăruri de esenţă: în virtutea acestor metode a fost statuat faptul că atomul este un sistem fizic format dintr-un nucleu central, cuprinzând protoni si neutroni, in jurul căruia "gravitează" electronii) - este condamnabilă. Trebuie desprinsă doar ideea că, întrucât domeniul fenomenologic al atomului şi particulelor sale este un domeniu în care legităţile fizicii clasice nu sînt aplicabile, reprezentările elaborate pe baza acestora sunt neadecvate. Să ne reamintim, în acest sens, bine cunoscutul model atomic imaginat de Rutherford