| Referate medicina | Recomanda unui prieten

Portamprenta individuală pentru amprentarea funcţională cu pastă de ghips în 2 timpi este indicată în edentaţiile termino-terminale (clasa I Keanedy).
Lingura individuală poate fi confecţionată din biomateriale termoplastice din acrilat autopolimerizabil sau termopolimerizabil.
În vederea confecţionării individuale din acrilat termopolimerizabil este necesar în prealabil realizarea pe model a machetei acesteia, din ceară roz.
Modelul preliminar se verifică, se trasează limitele câmpului protetic cu un marker netoxic, se foliază cu folie de aluminiu ori staniu (cositor), muchiile ascuţite ale crestelor alveolare, tuberozităţile maxilare, torusul palatin (dacă există), tuberculii piriformi, torusurile mandibulare (dacă există).
Pe faţa reală a dinţilor restanţi anteriori de pe model, pe marginea incizală a dinţilor frontali şi pe faţa ocluzală a premolarilor (dacă există) se aplică o plăcuţă din biomaterialul utilizat la confecţionarea lingurii, pentru distanţare.
Pentru realizarea machetei se adaptează pe model, pe faţa orală a dinţilor anteriori restanţi, o plăcuţă din ceară roz de modelat, care va acoperi şi marginea incizală a dinţilor frontali şi (dacă există) faţa ocluzală a premolarilor. Se izolează suprafaţa plăcuţei adaptate cu vaselină, peste care se pudrează pudră de talc.
Se adaptează placa din material termoplastic, autopolimerizabil, fotopolimerizabil ori placa din ceară roz (în cazul confecţionării machetei portamprentei) astfel încât să acopere suprafaţa modelului până la linia “Ah” (la modelul maxilar) şi să acopere şi plăcuţa de distanţare de pe dinţii anteriori, lăsând însă neacoperită faţa vestbulară a acestora. Se decupează şi se modelează marginile portamprentei în limitele câmpului protetic trasat pe modelul preliminar. Marginile vor fi netede şi rotunjite. Grosimea lor va fi de 1,5 mm pentru a putea permite modelarea corectă la acest nivel a materialului de amprentă.
Se modelează şi se adaptează elementele accesorii:
 Mânerul:
 Lingura va fi prevăzută cu un mâner care are rolul de a permite manipularea ei în timpul adaptării clinice şi de a o scoate din gură împreună cu amprenta;
 Se aplică şi se solidarizează cu baza lingurii pe linia mediană şi va avea o poziţie verticală faţă de creasta alveolară;
 Forma şi dimensiunile lui vor fi foarte apropiate de cele ale unui incisiv central superior;
 Respectând forma, mărimea şi poziţia mânerului lingurii se asigură condiţii favorabile mişcărilor pe care trebuie să le facă pacientul cu buzele şi limba în vederea obţinerii unei amprente corecte.
 Butonii:
 Mici blocuri paralelipipedice aplicaţi lingurii inferioare în dreptul premolarilor, prin intermediul cărora se realizează presiuni relativ uniforme cu degetele în timpul amprentării.
 Întăriturile:
 Amprentarea impune adesea exercitarea de presiuni asupra materialului de amprentă, presiuni care pot duce la fragmentarea lingurii individuale;
 Pericol de fracturare sau elasticitate dăunătoare prezintă lingurile individuale inferioare din răşini acrilice mai ales când datorită câmpului protetic, ele sunt foarte înguste; pentru eliminarea acestui nealuns se aplică lingurilor individuale întărituri adecvate;
 Lingurii din răşină acrilică i se măreşte rezistenţa prin îngroşarea ei la nivelul crestei alveolare, de la o extremitate la alta.