| Referate agricultura | Recomanda unui prieten

Prăşitul culturilor semănate la distanţă mare între rânduri (porumb, sfeclă, floarea soarelui, cartofi, ş.a.) urmăreşte, distrugerea buruienilor şi afânarea solului, prin care se va asigura înmagazionarea apei în folosul plantelor cultivate. Prin prăşit se aduc la suprafaţă şi expun soarelui ouăle, larvele şi ninfele insectelor vătămătoare, contribuind prin aceasta şi la combaterea dăunătorilor. Aerisirea pământului ajută viaţa microorganismelor aerobe din sol, în primul rând a celor nitrificatoare, care vor pune la dispoziţia plantelor viitoare mai multe zeci de kilograme de azot. Prin prăşit, în caz de secetă, se închid crăpăturile care se formează în sol, mai frecvent pe solurile mai grele şi mai bogate în materie organică, împiedicând pierderea apei din sol. Din cele relatate se desprinde ideea că şi în cazul folosirii erbicidelor pentru combaterea buruienilor, aplicarea a 2-3 praşile între rânduri, bune şi la timpul potrivit, rămâne o lucrare utilă, care asigură motivate sporuri de recoltă agricultorilor.
Executarea răritului nu este necesară dacă s-a semănat cu semănători de precizie. Dacă totuşi s-a semănat prea des şi nu s-a efectuat la vreme, lucrarea se impune, deoarece desimea excesivă favorizează atacul bolilor (mai ales la floarea soarelui) şi duce la un consum de substanţe nutritive şi apă fără folos.
Muşuroitul la porumb favorizează formarea de rădăcini adventive, care fixează mai bine planta şi contribuie la hrănirea acesteia; la cartof favorizează formarea de mai mulţi tuberculi la cuib, la sfeclă prin acoperirea bună a coletului determină acumularea unei cantităţi mai mari de zahăr. Această lucrare însă la porumb nu se motivează decât în anii ploioşi sau în regiunile mai umede, deoarece prin această lucrare se pierde din pământ o cantitate importantă de apă.

Recoltarea rapiţei pentru ulei este o lucrare grea, deoarece seminţele se scutură foarte uşor. Recoltarea se poate executa în două faze, sau într-o singură fază, cu combina de cereale direct din lan. Recoltarea în două faze se face când plantele au devenit galbene, seminţele au început să se brunifice, sunt tari şi au umiditatea 30%. Tăierea plantelor se realizează cu vindroverul la înălţimea de 20-30 cm. În câteva zile seminţele ajung la umiditatea de 12-14 %, moment în care se impune treieratul cu combina, din mers, tăind miriştea sub brazda de rapiţă. Recoltarea directă cu combina se face după 7-9 zile de la data efectuării tratamentului cu desicanţi, direct din lan. Frecvent se foloseşte desicantul Reglone, 2-3 l/ha în 150-200 l apă. Aplicarea desicantului se face când silicvele au devenit galbene-liliachii şi a început colorarea seminţelor. Recoltarea începe când umiditatea seminţelor a scăzut sub 16%. Pentru a reduce cât mai mult pierderile, recoltarea este bine să se execute dimineaţa, seara şi chiar în cursul nopţii. După recoltare se face precurăţirea seminţelor şi reducerea umidităţii, prin lopătare sau pe cale artificială, la 10%. Raportul între producţia de boabe şi cea de paie este de 1:1,5-2,0.
Recoltarea orzului pentru boabe şi a orzoaicei presupune:
• strângerea la timp şi fără pierderi cantitative şi calitative a producţiei de boabe;
• asigurarea pentru sămânţă a unui material cu însuşiri biologice superioare;
• eliberarea terenului la timp, pentru a putea executa lucrările de pregătire a solului în condiţii optime şi a se crea premisele necesare culturilor următoare.
Recoltarea orzului trebuie făcută la începutul coacerii depline, deoarece întârzierea recoltării determină mari pierderi datorită ruperii rahisului şi căderii spicelor la orz, iar la orzoaică, datorită scuturării boabelor de la baza spicelor. Din aceste considerent, recoltarea orzului se face când umiditatea boabelor scade la 18%, cu condiţia uscării imediate a boabelor până la umiditatea de 14%.
Orzoaica se recoltează aproape de maturitatea deplină, pentru a obţine un produs cu calităţile cerute de industria berii.
Recoltarea orzului şi a orzoaicei trebuie încheiată în 2-3 zile, pentru a preîntâmpina pierderile. Procentul de boabe este de 40-48%.

Semănatul culturilor succesive
Rezerva de apă din sol, în acest an, asigură bune condiţii ca după recoltarea rapiţei pentru ulei, recoltarea orzului, borceagului de toamnă sau de primăvară, a culturilor de Lolium multiflorum şi a celor de mazăre şi cartofi timpurii ş.a., să se poată cultiva, cu importante venituri culturi succesive.
Cultura succesivă a porumbului pentru boabe, presupune în primul rând alegerea cu grijă a hibrizilor, din grupele de precocitate extratimpurii şi timpurii.
Semănatul se poate realiza în funcţie de posibilităţile cultivatorului, direct în mirişte cu semănători speciale, în teren lucrat fără întoarcerea brazdei sau în arături superficiale, efectuate imediat după eliberarea terenului. Pentru a obţine producţii mari, la pregătirea terenului, concomitent cu semănatul sau după semănat este necesar să se aplice şi 60-100 kg azot, fosforul urmând a fi valorificat din rezerva din sol, respectiv din cel aplicat plantei premergătoare. Semănatul trebuie încheiat până la sfârşitul lunii iunie, dar nu mai târziu de 5 iulie. Semănatul se realizează la distanţa de 70 cm între rânduri, 4-6 cm adâncime, cu o densitate de 70-80000 boabe germinabile/ha. Combaterea buruienilor se realizează la fel ca în culturile pentru boabe în ogor propriu.
Cultura succesivă a fasolei. Soiurile timpurii de fasole au nevoie de numai 900 unităţi termice mai mari de 10oC, respectiv acestea ajung la maturitate până în toamnă dacă sunt semănate până la 1-5 iulie în zonele de câmpie. După recoltarea orzului, solul trebuie arat la 15-18 cm adâncime sau prelucrat fără întoarcerea brazdei. Fasolea valorifică bine efectul remanent al îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare. Pe terenurile sărace se pot aplica la pregătirea terenului 40-80 kg/ha azot. Semănatul trebuie încheiat până la 1-5 iulie. Densitatea este de 50-55 boabe germinabile/m2, iar adâncimea de semănat 3-4 cm. Distanţa între rânduri este de 50 cm sau se poate semăna şi în benzi, la 45 cm între rânduri şi 60-70 cm între benzi. Combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor se realizează la fel ca în cultura proprie.
Cultura succesivă de soia poate reuşi şi în zona de câmpie din vestul ţării, pe terenuri fertile şi cu posibilităţi de irigare, dacă se vor cultiva soiuri foarte timpurii, cu perioada de vegetaţie de 70-90 de zile (Precoce 90, Altona, Ilfov, Diamant). Terenul se poate pregăti prin arătură superficială, fie prin treceri repetate cu grapa cu discuri. Semănatul se poate realiza şi direct în mirişte, cu semănători speciale. Perioada semănatului este practic, imediat ce s-a eliberat terenul de planta premergătoare. Densitatea este de 55-65 boabe germinabile/m2. Tehnica semănatului, combaterea buruienilor, bolilor şi dăunătorilor este cea de la culturile semănate în ogor propriu.