| Referate medicina | Recomanda unui prieten

Cancer – Boală care are ca mecanism o proliferare celulară anarhică, necontrolată şi neîntreruptă.
Se menţionează în Europa şi în America de Nord, predominaţia cancerelor de plămân, atribuibile în proporţie de 90% tabagismului, a cancerelor corolectare, legate probabil, în mare parte, de alimentaţie, şi a cancerelor de sân, cu cauze încă puţin clare.

1. Cauzele
Cancerele sunt cauzate de expunerea la virusuri, la substanţe naturale sau chimice, la radiaţii. Acesta are ca efect inducerea de mutaţii sau de exprimări neadecvate ale diferitelor gene numite oncogene, implicate în prolificarea celulelor în diferenţierea lor şi în reglarea acestor fenomene. Oncogenele se află în mod normal sub controlul genelor inhibitoare, antioncogenele, care pot fi pierdute sau pot suferi ele însele o mutaţie sub acţiunea agenţilor mai sus enumeraţi, funcţia lor fiind în acest caz redusă. Dar aceste antioncogene pot lipsi în mod ereditar, ceea ce explică, în mare parte, existenţa predispoziţiilor familiale la cancere.

2. ALCOOLUL
La bărbat, alcoolul este un factor de risc pentru cancerele cavităţii bucale, ale faringelui, ale esofagului şi ale ficatului (creşterea riscului variază între 2 şi 15% după cantităţile băute şi după organele atinse). Efectul conjugat al alcoolului şi tutunului corespunde unor riscuri mai mari decât suma riscurilor luate separat. Unele din studii arată că există un risc crescut de cancer la sân la femeile care beau băuturi alcoolizate, comparativ cu cele care nu beau astfel de băuturi.

3. TUTUNUL
Explozia spectaculoasă a cancerelor bronhopulmonare atrăgea, în urmă cu 40 de ani, asupra rolului tutunului. În conformitate cu numeroase anchete epidemiologice, tutunul este răspunzător de aproximativ 90% din cancerele pulmonare. Riscul este cu atât mai important cu cât se fumează mai mult, de mai multă vreme, cu cât se inhalează mai mult fumul şi cu cât se începe fumatul mai de tânăr. Filtrul micşorează riscul, tutunul negru îl creşte.
4. VIRUSURILE
Rolul retrovirusurilor este bine stabilit la animal; la om, după cunoştinţele actuale, doar retrovirusurile H.I.V. şi HTLV 1 (leucemie) par să aibă o potenţialitate în oncogenică. În schimb, se precizează rolul anumitor virusuri A.D.N. în apariţia unor cancere umane.

5. SIMPTOMELE ŞI DIAGNOSTICUL
Multitudinea cancerelor şi specificitatea lor proprie fac dificilă enumerarea tuturor simptomelor bolii. Totuşi, o pierdere importantă în greutate şi mai mult sau mai puţin rapidă, o lipsă de poftă de mâncare, o stare de oboseală intensă, o pierdere de sânge prin scaune sau pe gură, dureri diverse sunt semne funcţionale care pot fi asociate cu prezenţa unui cancer. Dezvoltarea adesea silenţioasă a cancerelor tinde să întârzie diagnosticarea şi ridică probleme medicilor, care nu văd pacientul decât într-un stadiu avansat al bolii. Uneori boala este descoperită dintr-o întâmplare, în cursul unei vizite medicale sau al unui examen al sângelui. Diagnosticul se pune prin examenul clinic, prin examene de laborator, prin examene radiologice.