Descriere referat

| Referate pedagogie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Urmarind formarea si structurarea personalitatii copilului, in mod inevitabil ne punem intrebarea: De ce fiecare copil este unic in felul sau? De ce in acelasi timp, el este asemanator cu ceilalti copii de varsta lui? Ce anume il face pe el unic si in acelasi timp similar cu ceilalti? De vreme ce ei, in familie, in gradinita, in scoala pot avea aceleasi oportunitati educative pentru dobandirea cunostintelor si abilitatilor, care sunt procesele si factorii care duc la similitudine si unicitate in acelasi timp? Intrucat toti elevii au fost pusi in conditii identice pentru a asimila notiunile continute in materialul care le-a fost predat, este usor de presupus ca diferentele in gradul sau nivelul de achizitii se datoreaza diferentelor de structura individuala. Prin urmare, s-a constatat ca nu toti copiii sunt educabili in acelasi grad - nu toti dispun de aceeasi zestre ereditara, de aceleasi posibilitati de organizare interioara a experientei, au acelasi ritm si stabilitate in timp. Cu alte cuvinte, nu orice influenta organizata sau spontana, asupra copiilor, devine in mod nemijlocit si factor al dezvoltarii lor. Natura personalitatii, ca produs al mediului si al ereditatii, este intodeauna unica, ea este decisiva pentru comportament in orice situatie data. Dar, cu cat vom obtine mai multe date despre copil si vom alcatui un tablou complex si integrativ, cu atat il putem modela mai usor, adaptand actiunile noastre caracteristicilor sale. Adaptarea procesului instructiv- educativ la particularitatile de varsta si individuale ale copiilor este conceptual cheie la care s-a ajuns pornind de la ideea lui Ian Amos Comenius conform careia din instructia pentru oameni nu trebuie exclus nimeni, decat neoamenii. Acelasi autor afirma in secolul al XVII-lea, in opera Didactica Magna, ca este imposibil de a gasi o minte atat de redusa, careia educatia sa nu-i poata fi de ajutor. Pe aceeasi linie a adaptarii procesului de invatamant astfel incat acesta sa devina accesibil tuturor, se inscrie si conceptul educatiei pentru toti. Aceasta inseamna o sansa data tuturor copiilor si o preocupare ca indiferent de particularitatile si diferentele individuale, toti copii sa se poata bucura de educatie si instruire. Educatia pentru toti are in vedere nevoia de a deschide structurile de educatie pentru a primi si sprijini toti copiii. Scolile pentru toti sunt percepute ca scoli ale comunitatii, deschise, flexibile, democratice si inovatoare. Acesta poate fi un mijloc de imbunatatire a educatiei in general, prin reconsiderarea sprijinului care se acorda anumitor copii. Se recomanda renuntarea la impartirea copiilor pe categorii si considerarea fiecarui copil ca o persoana care invata intr-un anumit ritm si stil, deci care poate avea nevoie de un sprijin diferit. Ridicarea sistematica a nivelului calitativ al invatamantului, sporirea permanenta a eficientei acestuia presupun initierea unui sistem de masuri vizand atat marirea continua a proportiei copiilor cu randament superior, cat si combaterea situatiilor in care, din diferite motive, unii copii inregistreaza, in anumite etape, un esec de integrare. Astfel problema prevenirii si combaterii dificultatilor de adaptare, sub toate aspectele, elucidarea cauzelor care determina dificultatile respective reprezinta o tema prioritara, iar cautarea modalitatilor concrete de recuperare si sprijinire este o sarcina a fiecarui cadru didactic. In categoria copiilor cu cerinte educative speciale, a caror principala caracteristica este dificultatea de adaptare scolara, sunt integrati copiii cu deficiente (senzoriale, mintale, fizice), copiii intarziati pedagogic, copiii cu dificultati de invatare si cei cu tulburari de comportament. Caracteristici ale invatarii la copilul cu cerinte educative speciale: Invatarea eficienta se bazeaza pe intelegere, pe descoperirea activa de catre cel care invata a demersurilor proprii domeniului studiat, pe cautarea de solutii si rezolvarea situatiilor problema, pe exercitii repetate, urmarind stocarea informatiilor si acumularea de experienta, in perspectiva reactualizarii si a aplicarii lor in practica. Toate aceste informatii raman valabile si in cazul copiilor cu cerinte educative speciale. La acestia insa - in raport de tipul si gravitatea dificultatilor intampinate sau de caracteristicile deficientei - atat intelegerea cat si stocarea si aplicarea informatiei si a experientei sunt stanjenite sau chiar blocate. Dificultatile concrete pe care le intampina acestia, se pot manifesta in toate tipurile de invatare, predominand insa dificultatile in invatarea cognitive (mai ales la deficientii mintal), dificultatile in invatarea instrumentala (mai ales la deficientii senzorial), in invatarea afectiva (la cei cu tulburari comportamentale). De aceea este important sa se elaboreze acele modalitati de abordare a copiilor respectivi care sa asigure deblocarea procesului invatarii, diminuarea dificultatilor intampinate in acest proces, inlaturarea barierelor din calea adaptarii. Se pune un accent deosebit pe orientarea ludica si afectivazarea activitatilor de invatare,pe esalonarea materialului de invatat in secvente bine delimitate dar temeinic inlantuite intre ele,pe utilizarea imbinata si echilibrata a mijloacelor de lucru intuitive,verbale si practice pe asocierea si integrarea activitatilor de invatere cu activitati de terapie complexa si specifica:ergoterape,meloterapie,terapia tulburarilor de limbaj si a celor psihomotorii.