| Referate agricultura | Recomanda unui prieten

Sistemele noi, „naturale”, de întreţinere a taurinelor trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe principale: contactul permanent cu atmosfera, protecţia împotriva vântului şi a ploii, zone de odihnă confortabile cu pierderi minime de căldură şi posibilitatea alegerii libere a locului de odihnă, fără a impune restricţii de mişcare animalelor. Indiferent de tipul de cazare a taurinelor, sistemul ales trebuie să asigure confortul vacilor astfel încât ele să producă la capacitatea genetică maximă; să reducă la minim riscul de îmbolnăvire, stres şi accidentare a vacilor; să asigure un sistem de furajare care să permită vacilor să consume suficientă hrană pentru a-şi satisface cerinţele pentru funcţiile vitale şi producţie; să asigure producerea unui lapte de calitate igienică superioară; să asigure un mediu confortabil muncitorilor care îngrijesc vacile; să asigure eficienţa exploatării şi să fie fezabile din punct de vedere economic.
Întreţinerea liberă (nelegată) a vacilor în adăposturi semideschise sau închise îndeplineşte mare parte din cerinţele enumerate mai sus. Înainte însă de a ne hotărî asupra alegerii sistemului de întreţinere trebuie să cunoaştem avantajele şi dezavantajele sistemului de întreţinere liberă faţă de sistemul de întreţinere legată. Printre avantajele sistemului de întreţinere liberă enumerăm: creşterea productivităţii muncii prin posibilitatea utlizării celor mai noi tehnologii de furajare, cazare, adăpare, mulgere şi evacuare a dejecţiilor; reducerea efortului fizic al muncitorilor; obţinerea unui lapte cu calităţi igienice superioare; mişcarea liberă a vacilor care duce la creşterea longevităţii şi a rezistenţei la boli. Dezavantajele acestui sistem sunt: tratamentul de grup al animalelor, manifestarea puternică a comportamentul de grup; consumul de furaje mai mare cu 5-10%, ceea ce face ca această tehnologie să poată fi luată în considerare numai de crescătorii care îşi asigură furajele de volum din cultură proprie; unele vaci preferă anumite categorii furajere (de exemplu unele vaci preferă fânul în timp ce altele preferă silozul), ceea ce obligă crescătorul să utilizeze furajarea unisortimentală, respectiv utlizarea amestecului furajer unic; frecvenţa mai mare a accidentelor; investiţii mai mari pe locul de cazare din adăpost.
Construirea unei ferme de vaci de lapte necesită multă gândire şi planificare. Astfel, cu cât petrecem mai mult timp planificând dinainte acest lucru cu atât proiectul va fi realizat mai bine şi se pot elimina erorile costisitoare o dată ce se trece la construcţia concretă. Fiecare fermă şi fermier au cerinţele sale. Ca urmare pentru fiecare proiect unic se vor lua în considerare, după caz, numărul de animale, rasa, necesarul de forţă de muncă, manipularea şi modul de utilizare a dejecţiilor şi mulţi alţi factori.

Înainte însă de a începe un proiect trebuie să încercăm să găsim răspunsul la mai multe întrebări.
● Câte vaci de lapte vreau să cresc? De câte ori voi mulge vacile pe zi (două, trei sau patru)? Care este producţia de lapte la care vreau să ajung şi în cât timp? ● Cum îmi voi vinde laptele? Care sunt tendinţele pieţii laptelui pe termen scurt şi lung în zona în care locuiesc? Există o piaţă alternativă pentru laptele meu? Care sunt condiţiile de vânzare ale laptelui şi premiile pe unitate de produs? Care sunt cheltuielile de transport a laptelui? ● Unde va fi amplasată ferma? Trebuie să (mai) cumpăr teren? Cât îmi pot permite să plătesc pe hectar? Voi produce toate furajele în fermă? De câte hectare am nevoie pentru a sigura furajele pentru numărul stabilit de animale? De cât teren agricol am nevoie pentru a împrăştia gunoiul obţinut din ferma mea? Pot face contract cu vecinii pentru asigurarea furajelor sau pentru vânzarea gunoiului de grajd? ● Cât de mult este susţinută producerea laptelui în zona în care locuiesc? În acest caz se ia în considerare disponibilul de specialişti din cadrul universităţilor, clinici veterinare, firme de vânzare a maşinilor şi instalaţiilor specifice, fabrici de furaje combinate, consultanţă. De asemenea, se vor lua în calcul resursele financiare şi băncile. ● Care este sursa de apă pentru fermă, din fântână sau de la reţeaua oraşului? Ce calitate are apa şi la ce preţ? ● Care vor fi chetuielile cu energia electrică? Îmi trebuie monofazat sau trifazat? Există tarife diferenţiate pe ore? Voi avea un generator propriu în caz de urgenţă? ● Câte vaci se vor mulge? Dacă vreau să-mi măresc numărul de animale găsesc viţele pe piaţa liberă? La ce preţ? ● Care sunt normele şi autorizaţiile de funcţionare pe care trebuie să le obţin? Trebuie un studiu de mediu înconjurător? ● Pot să-mi dublez afacerea în 5 ani dacă doresc? ● Cum va fi condusă ferma? Voi lucra direct cu animalele sau voi lucra cu oameni? Care va fi rolul meu şi al familiei mele în această afacere? Unde găsesc angajaţi buni? ● Ce surse de finanţare sunt eligibile? Am un plan de afaceri realist? ● Voi folosi un specialist la planificare şi care este preţul cerut de el? ● Voi lucra cu o firmă de construcţii? Care sunt avantajele dacă voi construi eu?
După cum bine se observă, pentru planificarea unei afaceri, sunt multe lucruri la care trebuie să mă gândesc. În plus dacă am deja o fermă, aflată într-un anumit stadiu, caz mai frecvent întâlnit în ţara noastră, şi doresc să o modernizez trebuie să răspund la o altă suită de întrebări: ■ Care este valoarea şi starea în care se găsesc clădirile? ■ Corespund adăposturile şi sistemul de muls existente unei afaceri eficiente? ■ Câte vaci voi creşte după modernizare şi în viitorul apropiat? ■ Care este costul diferitelor sisteme de întreţinere? ■ Cu cât va creşte venitul şi profitul anual? ■ Câţi bani pot să împrumut şi de unde Care este dobânda? ■ În cât timp trebuie să rambursez împrumutul? ■ Voi avea suficienţi bani pentru a susţine extinderea fermei? ■ Există resurse suficiente, cum ar fi teren arabil, furaje, forţă de muncă? ■ Am capacitatea managerială să conduc şi stăpânesc o afacere mai mare?
Trebuie să amintim celor interesaţi că extinderea unei ferme de vaci de lapte se planifică pentru o perioadă de 5-10 ani, în cazul în care droim să creştem vaci de lapte pentru încă cel puţin 20-25 de ani. Deci, modernizarea unei astfel de afaceri este o investiţie pe termen lung.
Să vedem acum concret care sunt elementele de biometrie luate în considerare atunci când planificăm construcţia sau modificarea unui adăpost pentru vacile de lapte. Pentru dimensionarea spaţiilor şi locurilor de cazare dintr-un adăpost de taurine trebuie să ţinem cont de următoarele elemente biometrice:
●Lungimea oblică a trunchiului, măsurată de la articulaţia scapulo-humerale până la punctul fesei. Este necesară pentru determinarea lungimii de staţionare în faţa ieslei.
● Lungimea animalului culcat, care reprezintă lungimea oblică a trunchiului plus aceea a gâtului cu capul flexat sau relaxat lateral. Este necesară pentru dimensionarea cuşetei de odihnă în întreţinerea liberă. Această dimensiune este de regulă cu 36% mai mare decât lungimea oblică a trunchiului.
● Înălţimea la grebăn, care se măsoară de la sol până la punctul cel mai înalt al grebănului. Este necesară pentru stabilirea înălţimii la care se montează limitatorul de grebăn din cuşeta de odihnă.
● Lărgimea abdomenului, măsurată la punctul cel mai proeminent al abdomenului. Este utilizată pentru stabilirea frontului de furajare şi lăţimea de gabarit a animalelor pe aleile de circulaţie.
● Lărgimea animalului culcat, după care se dimensionează lăţimea cuşetei de odihnă.
● Grosimea gâtului, care determină deschiderea grilajului frontului de furajare.