Descriere referat

| Referate economie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Piata asigurarilor în România Până în anul 1998, piaţa românească de asigurare şi reasigurare a urmat o traiectorie interesantă, respectând evoluţiile contradictorii pe care le-a suportat şi economia în ansamblul său. Începând cu acest an însă, sectorul asigurărilor a înregistrat o evoluţie ascendentă destul de semnificativă, constituindu-se într-o fericită excepţie în peisajul economic românesc actual. Până nu demult, starea de tranziţie a asociaţii româneşti şi-a pus o amprentă puternică şi asupra pieţei, împrumutându-i anumite caracteristici specifice. Astfel, anumite condiţii nefavorabile unei dezvoltări sănătoase a acestei pieţe, au continuat - şi continuă astăzi, dar mai puţin accentuat - să se menţină în actualitate. Aspectele respective se referă la: • interesul general scăzut faţă de contractarea unei asigurări; • neînţelegerea rolului şi necesităţii asigurărilor; • legislaţia incompletă şi neadaptată în totalitatea cerinţelor internaţionale ( punct care sperăm că va fi depăşit prin adaptarea noii legi a asigurărilor; • lista suportului financiar în acest domeniu; • unele practici de concurenţă neloială; • un management mai puţin inspirat; • probleme legate de la inflaţie, şomaj, veniturile scăzute ale cetăţenilor. Unele dintre aceste aspecte şi-au găsit şi explicaţia: de exemplu, interesul scăzut faţă de cumpărarea unei poliţe de asigurare se datorează unei culturi deficitare în acest domeniu a marii majorităţi a populaţiei, a neînţelegerii rolului asigurărilor în viaţa şi activitatea fiecăruia. Lipsa de informaţie completă şi incorectă a condus la noi la o viziune eronată şi simplistă asupra asigurărilor. Trebuie să avem în vedere că după 1989 cetăţeanului român i s-au oferit brusc o serie de produse de asigurare, recunoscute lui, şi dintre care îi este greu să aleagă. Pe de altă parte, până în 1989, acoperirea pierderilor provenite din calamităţi naturale şi accidente se făcea - pentru întreprinderile de stat - prin subvenţii de la buget - şi astfel oamenii au fost obişnuiţi cu această practică de acoperire gratuită a daunelor, deşi adaptarea la o protecţie contracost este cu atât mai grea. Totuşi, şi în aceste condiţii vitrege, sectorul asigurărilor a reuşit să se menţină pe linia de plutire şi chiar să se înscrie pe o curbă uşor ascendentă de la an la an. Sperăm că această tendinţă se va accentua în continuare, pe măsură ce factorii care o frânează vor fi înlăturaţi. În prezent, piaţa asigurărilor are mari perspective de dezvoltare, cererea potenţială se situează mult peste cea efectivă şi, în aceste condiţii, se poate spera la o orientare a interesului populaţiei şi agenţilor economici spre acest domeniu. Totuşi, rolul esenţial în dezvoltarea pieţei asigurărilor îl deţin forţa economiei naţionale şi politica guvernului asigurărilor; de ele depinde dacă potenţialul uriaş de care dispune piaţa românească va fi corect exploatat. Piaţa românească - componentă a pieţei est-europene Nu putem să nu luăm în considerare schimbările majore ce au loc în Europa Centrală şi de Est şi impactul acestor schimbări asupra economiilor ţărilor din zonă. Indiscutabil, evoluţiile economice din Europa de Est au implicaţii directe şi asupra dezvoltării pieţei asigurărilor (vezi fig.1.) . Conform unui studiu realizat de către Swiss Re, în următorii 5 ani se va înregistra o dezvoltare a noilor societăţi de asigurare din statele est europene, multe cu capital străin, fostele firme de stat de profil fiind nevoite să suporte şocul noilor concurenţi. Rezultatele activităţii de asigurare în România Anul trecut, rezultatele înregistrate pe piaţa asigurărilor au fost net superioare celor din anii precedenţi. Societăţile de asigurare au reuşit să obţină în anul 1998 performanţe încurajatoare, dând dovadă de eficienţă şi vigurozitate superioară. Piaţa asigurărilor înregistrează în trend crescător, caracterizându-se prin intensificarea competiţiei. Deşi atractivă din punct de vedere al performanţelor istorice, piaţa asigurărilor se află încă în etape de căutare a unei structuri care să-i asigure echilibrul pe termen lung.