Descriere referat

| Referate economie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Subiecţii vieţii economice sunt consumatorul şi producatorul. Societatea poate avea unul din următoarele sisteme economice: gospodăria naturală, adica tradiţională şi de schimb, adica economia de piaţă, planificată centralizat şi mixtă. Aceste forme generale de organizare a vieţii economice se deosebesc prin modalităţile de legătură dintre producător şi consumator. În economia naturală există o legătură nemijlocită dintre producător şi cosumator ; resursele sunt alocate, iar bunurile sunt distribuite în conformitate cu tradiţia stabilită. Economia tradiţională este specificată grupurilor sociale izolate. Actualmente aria acestei economii s-a îngustat substanţial , deoarece predomină sistemele economice specifice economiei de schimb.
În economia centralizat-planificată soluţiile pentru întrebările ce? cum?cine? pentru cine? sunt determinate din centru de către guvernanţi. Agenţii economici trebuie doar să îndeplinească aceste directive.
Economia de piaţă se mai numeşte şi economia liberei iniţiative. Care este mecanismul legăturii dintre producător şi consumator în economia de piaţă? Pentru identificarea acestuia este necesar, în primul rîndâ, de evidenţiat faptul că reproducţia, conform teoriei marxiste, este un element fundamental al oricărui sistem economic. Ea reprezintă procesul de producţie continuu şi îmbină organic 4 faze (schema 1)
Schema 1







În al doilea rînd, pentru a-şi satisface necesităţile, consumatorul terebuie să-şi procure mărfurile necesare. Prin urmare, la baza cererii se află nevoile consumatorului, iar cererea şi oferta devin forme economice de manifestare a consumatorilor şi producătorilor.
În al treilea rînd, vor procura mărfurile numai acei consumatori, care dispun de bani. Aceasta înseamnă că cererea reflectă nu toate nevoile consumatorului, ci doar acele nevoi, pentru satisfacerea cărora consumatorul are mijloacele băneşti necesare. Deci cererea este o noţiune doar a economiei de piaţă şi reprezintă cantitatea de marfă acoperită cu bani pe care cumpărătorii acceptă să o procure la anumite preţuri unitare, ţntro perioadă de timp concretă.
În al patrulea rînd, în economia de piaţă nevoile consumatorului se satisfac prin intermediul votării cu banul în procesul de vînzare-cumpărare. Dacă consumatorul nu are nici un interes faţă de marfă producătorului sau nu dispune de bani, atunci nu există legătură economică dintre producător şi consumator. În acest caz, procesul de reproducţie se va stopa.
Prin urmare, pentru ca economia de piaţă să prospere, este necesar să existe un mecanism eficient de votare cu banul, atunci impulsul va trece de la consumator la producător şi viceversa. În caz contrar, votarea cu banul este zădarnică.
Cererea poate fi definită pentru o firmă, pentru un grup de întreprinderi dintr-o ramură şi un grup de ramuri, pentru economia naţională şi mondială.
În funcţie de corelaţia dintre nevoi şi cerere deosebim:
• cererea proporţională (cererea şi nevoia cresc sau descresc în aceiaşi proporţie);
• cererea progresivă (cererea creşte mai repede de cît nevoia);
• cererea degresivă (cererea creşte sau descreşte mai încet de cît nevoia);
• cererea regresivă (cererea scade , cînd nevoia creşte).
În funcţie de natura bunurilor ce fac obiectul cererii, se distinge:
• cererea pentru bunuri substituibile (margarina şi untul, televizorul alb-negru şi color);
• cererea pentru bunuri complementare (autoturismul şi motorina);
• cererea derivată (cererea pentru făină este determinată de cererea pentru pîine).
Cererea pentru un anumit bun poate să crească sau să se reducă în funcţie nu
numai de preţ, ci şi de alţi factori, precum :modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor ; modificarea preţurilor altor mărfuri ;numărul de cumpărători ; preferinţele cumpărătorilor ; previziunea consumatorului privind evoluţia preţului la bunurile de larg consum şi a mărimii venitului.