Descriere referat

| Referate biologie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

Cetaceele - adică delfinii, caşalotul şi balenele – sunt mamifere mari sau uriaşe, permanent acvatice, adaptate la viaţa mării. Această adaptare este atât de evoluată, încât întreaga lor structură a suferit modificări adânci şi forma lor externă se asemănă cu peştii şi nu cu celelalte mamifere. Corpul lor este fusiform. Capul, mai mult sau mai puţin ascuţit, este unit cu trunchiul fără gât evidenţiat la exterior, iar coada este lăţită într-o enormă înotătoare orizontală, bilobată. Cele mai multe cetacee au şi o înotătoare dorsală triunghiulară, ca cea a rechinilor. Lobii ambelor înotătoare sunt lipsiţi de schelet osos şi sunt susţinuţi numai de ţesut conjunctiv şi gras, precum şi de muşchi. Membrele lor anterioare sunt trasformate în lopeţi sau vâsle, relativ scurte şi late. La exterior nu se văd nici urme de degete, căci scheletul acestora este prins într-o masă musculoasă nedivizată, acoperită cu piele. Membrele posterioare lipsesc complet, dar resturi din scheletul lor se mai găsesc printre muşchii peretelui corpului.
Dimensiunile şi greutatea corpului cetaceelor variază între limite foarte largi. Delfinii au lungimi de 3-8 m, caşalotul de 15-25 m, iar balenele de 25-33 m. Lăţimea înotătoarei codale poate ajunge până la 2,5 m la delfini şi până la 7,5 m la balene. Greutatea delfinilor mici variază între 80 şi 300 de kg, a celor mari – între 500 şi 1000 kg, iar a balenelor – între 20.000 şi 130.000 kg. Densitatea corpului la caşalot şi balene este mai mică decât a apei mării, dar la delfini este mai mare.
Pielea cetaceelor este golaşă şi strălucitoare. Epiderma are o grosime medie de 3 mm, iar panicul adipos hipodermic are o grosime ce variază de la 2 cm, cum este la unii delfini, până la 16 cm la unele balene. Balenele au pe buze peri senzitivi rari, unii delfini au şi ei pe bărbie peri rari, iar alţii nu au nici urmă de păr, nici măcar în stadiul embrionar.
Oasele cetaceelor au structură spongioasă şi sunt impregnate cu grăsime. Din craniu lipsesc unele oase, iar cele rămase sunt profund modificate; la fel şi legăturile dintre ele. Fălcile sunt alungite, dentarul n-are ramura ascendentă, cutia craniană este globuloasă. Partea cerebrală a craniului este foarte redusă în raport cu partea viscerală. Vertebrele nu se articulează între ele prin zigapofize, care sunt foarte scurte ci numai prin discurile intervertebrale, şi coloana vertebrală este foarte elastică. La multe forme vertebrele cervicale sunt sudate între ele. Coastele sunt foarte curbate. La delfini şi caşalot ele se prind în mod diferit pe vertebre, şi unele şi pe stern, dar la balene coastele nu se prind pe vertebre, cu excpţia a două perechi. Centura scapulară este formată din omoplaţi foarte laţi, iar clavicula lipseşte. Humerusul, radiusul şi cubitusul sunt scurte. Scheletul celor cinci degete este format dintr-un număr variabil de falange, de la 0 până la 14. Din centura pelviană nu s-au păstrat decât resturi de oase, ascunse printre muşchi, fără nici o legătură cu coloana vertebrală. Scheletul membrelor posterioare a dispărut complet, numai la balene se găsesc urme de femur şi tibia.
Creierul cetaceelor este voluminos, sferic şi prevăzut cu circumvoluţii numeroase şi complicate. Creierul unei balene de 19 m cântăreşte 6,5 kg. Totuşi este mic în comparaţie cu greutatea corpului. Organul olfactiv este rudimentar şi centri nervoşi respectivi de asemenea, iar mirosul este slab dezvoltat sau lipseşte. Nasul serveşte numai la respiraţie. Ochii sunt foarte mici în comparaţie cu corpul. Scoica urechilor lipseşte, dar urechea internă este bine dezvoltată şi porţiunile auditive din creier de asemenea. Cetaceele se orientează pe baza vibraţiilor transmise de apă.
Tubul digestiv al cetaceelor a suferit şi el modificări importante faţă de cel al celorlalte mamifere. Merită să fie relevată mărimea cavităţii bucale la balene. Un individ de Balenă-de-Groenlanda, măsurând 20 m lungime, are o cavitate bucală lungă de 5-6 m şi lată de 2,5-3 m, aşa încât în ea încape o barcă de dimensiuni mijlocii, cu echipaj cu tot. Faringele şi esofagul balenelor este însă foarte îngust (de 10 cm la o balenă de 20 m), aşa încât ele nu pot înghiţi decât animale mici. În schimb, un delfin mai mare poate înghiţi în întregime un pinguin sau un pui de focă.
Dinţi n-au decât delfinii şi caşalotul, numiţi din această cauză odontocete. Balenele, în schimb, sunt lipsite complet de dinţi; mugurii dentari ai lor se resorb încă din timpul vieţii intrauterine. Odontocetele sunt monofiodonte şi homodonte, întrucât ele rămân cu dentiţia de lapte toată viaţa, iar dinţii lor sunt mai mult sau mai puţin uniformi şi inapţi pentru a mesteca hrana. La unele odontocete numărul dinţilor a crescut până la 260, la altele, din contră, s-a redus, iar dinţii rămaşi pot fi foarte mici sau, din contră, foarte mari. Balenele, lipsite complet de dinţi, au în gură
-2-