| Referate chimie | Bac 2008 chimie| Recomanda unui prieten

Chimia Organica este ramura chimiei in care sunt studiati compusii carbonului si reactiile lor. O mare varietate de clase de substante, cum ar fi medicamente, materiale plastice, fibre naturale si sintetice, ca si carbohidrati, proteine si grasimi sunt formate din molecule organice.
Chimistii organici determina structura moleculelor organice, studiaza reactiile lor si elaboreaza proceduri de sinteza a compusilor organici. Chimia organica a avut un profund efect in secolul 20:a imbogatit materialele naturale si a sintetizat materiale artificiale care au imbunatatit medicina , au crescut comfortul oamenilor.
Inceputul chimiei organice este asociat cu descoperirea, in 1828, de catre chimistul german Friedrich Wöhler, ca substanta inorganica cianura de amoniu poate fi convertita in laborator in uree, o substanta organica gasita in urina animalelor. Inainte de aceasta descoperire chimistii credeau ca interventia asa numitei "forte de viata" este necesara pentru a sintetiza substante organice. Experimentul lui Wöhler a darmat bariera dintre substantele organice si anorgance. Chimistii moderni considera compusii organici a fi cei care contin carbon si un alt sau mai multe elemente, cel mai des hidrogenul, oxigenul, azotul, sulful si halogenii, dar cateodata si alte substante.


LEGATURI SI FORMULE ORGANICE
Formula moleculara a unui compus indica numarul fiecarui fel de atomi in molecula acelei substante. Fructoza, sau sucul de struguri(C6H12O6), consta in molecule continand 6 atomi de carbon, 12 atomi de hidrogen si 6 atomi de oxigen. Pentru ca sunt cel putin 15 alti compusi care au aceeasi formula chimica, pentru a distinge o molecula de alt, este folosita o formula structurala pentru a arata aranjamentul spatial al atomilor.

Chiar si anliza care ne da procentajul de carbon, oxigen si hidrogen nu pot distinge C6H12O6 de riboza, C5H10O5, un alt zahar in care proportiile elementelor sunt aceleasi, adica 1:2:1.
Fortele care tin atomii uniti intr-o molecula sunt legaturile chimice, cae sunt de trei tipuri: ionice, covalente si metalice. Legaturile ionice sunt determinate de atractia sarcinilor de sens opus. Legaturile covalente sunt formate de perechi de electroni comuni. Experimentul lui Wöhler(fig.1), de exemplu a rezultat in schimbarea din legaturi ionice in cianura de amoniu in legaturi covalente din uree.