| Referate romana | Bac 2008 limba romana| Recomanda unui prieten

Romanul "Ciulinii Baraganului" a aparut in anul 1929 si, in ciuda dedicatiei autorului ai a unor aspecte sociale (rascoala din 1907) narate in opera, "este un roman mitic si nu istoric, pentrut ca, spatiul este maii puternic decat timpul". Aici, "Baraganul, ca si teritoriile dunarene ori deltaice se definesc ca un spatiu al profanului malefic, adica al demonicului, cum ar spune Mircea Eliade".
Ciulinii sunt, in primul rand, singura vegetatie, ce „rasare de la sine”, de pe Baragan si in acelasi timp singurul vis al copiilor de atunci. Deoarece copiii traiau în vremuri grele, aveau nevoie de virtualitate sii astfel ciulinii nu mai sunt acele plante care provoaca neplaceri taranilor, ci devin sperantele si visele tuturor copiilor. Totodata ciulinii reprezinta si simbolul amaraciunilor vietii, de aceea Tudorita spune : „Am sa dau si eu foc la partea mea de ciulini, ca le-am simtit intepatura”. Ciulinii sunt frumusetea Baraganului atunci cand vine crivatul, iar samanta lor este ca visul copiilor ce este raspandit din generatie in generatie devenind din ce in ce mai rezistent.
Relatarea faptelor se face la persoana l, deoarece naratorul este unul dintre personajele cartii, Matache un copil de 15 ani, care isi aminteste toate aceste intamplari dupa 20 de ani. Partea cea mai importanta a acestei carti o constituie aventura copiilor care incepe cu plecarea in lume a lui Matache impreuna cu prietenul sau, Stirbu.
In prima partea a romanului, in expozitiune, este infatisata imaginea Baraganului la sosirea toamnei, cand ciulinii sunt purtati de vant pana la mari departari. De la personajul narator, eroul intamplarilor, aflam ca parintii sai sunt olteni saraci care s-au stabilit in Lateni. Aici sursa principala de existenta a locatarilor este pestele, iar parintii eroului nu fac exceptie. Mama, ajutata de catre fiul sau reuseste sa stranga o suma de bani, cu ajutorul carora cumpara o martoaga de cal si o vechitura de caruta, hotarand ca tatal si baiatul sa porneasca prin Baragan cu peste de vanzare. Acest fapt constituie intriga actiunii. Plecand la drum, Baraganul le inghite calul si caruta, iar pe peste primesc un pret derizoriu de la un tigan pricopsit. Tatal si baiatul isi continua drumul spre Calarasi, unde se angajeaza ca taietori de lemne prin curtile oamenilor.Tot aici, Marin afla de la consateanul sau ca sotia sa a decedat in urma intepaturii la deget cu un os de peste. Nu peste mult timp, cei doi pleaca spre casa, dar inainte sa ajunga isi intalnesc cainele, pe Ursu, si se razgandesc, plecand spre Platonesti in cautarea unui loc de argat, pe care il gasesc la proprietatea unei duduci, unde saracia nu este mai prejos ca cea din Lateni. Speriat de mizeria de la conac in care trebuia sa traiasca o iarna, baiatul hotaraste sa plece o data cu ciulinii adusi de vantul toamnei. Este ajutat de Ionel Stribu, feciorul rotarului din sat, care il va insoti pe Matache in aventura sa. Dupa o zi intreaga de mers, o data cu sosirea serii, cei doi copii hotarasc sa innopteze intr-o valcea. Adormiti la caldura focului din valcea si intetit in timpul noptii, ei se sperie cumplit de galopul unui armasar tanar, scapat de la un conac boieresc. A doua zi copii isi continua drumul, ajungand cu trenul pana la Lehliu, unde la hanul de laga gara, Stirbu il intalneste pe fratele sau Costache. Cu totii pornesc la casa lui Toma.