| Referate marketing | Bac 2008 marketing| Recomanda unui prieten

Petrolul sau ţiţeiul – in mod justificat numit si “aurul negru“, pentru calităţile sale ca şi pentru avantajele ce rezultă din prelucrarea lui – s-a numărat printr-o “continuitate remarcabilă” în ce priveşte utilizarea lui în cursul istoriei, “apărând pretutindeni, universal şi multiplu, etern şi misterios”. Neîndoielnic, petrolul nu a fost dintotdeauna la fel de râvnit şi apreciat, ci de-abia în ultimii 100 de ani, s-a impus ca un produs extrem de căutat, ca un element al solului indispensabil bunei desfăşurări a vieţii economice moderne şi ca un important factor al politicii internaţionale, promovând, în consecinţă dese şi internaţionale conflicte diplomatice, economice şi chiar militare.
Pe plan mondial adevărata problemă a petrolului s-a ivit la sfârşitul secolului al XIX-lea şi la începutul secolului nostru adică atunci când s-a trecut la utilizarea pe scară tot mai largă a derivatelor obţinute din “aurul negru”.
În decursul a numai câteva decenii, petrolul a devenit unul din elementele fundamentale ale vieţii economice moderne. El este după expresia fericită a unuia dintre specialiştii domeniului – “sângele economiei”. Potrivit opiniei lui Cesar Alimenti, petrolul constituie, în epoca contemporană “Meniu de boltă”, pentru industrie, transport şi prima condiţie pentru apărarea naţională a statelor.
Petrolul, consemna Eduard Ward, în 1960 – a devenit “universal şi internaţional”. Toate ţările au început să-l caute frenetic în solul lor, căci el aduce independenţă economică şi bogăţie.
Petrolul a reţinut – începând din jurul anului 1900 – tot mai mult atenţia statelor producătoare sau neproducătoare ale preţiosului combustibil şi unele şi celelalte s-au arătat preocupate să-şi asigure cantităţile necesare unei bune desfăşurări a vieţii lor economice, în primul rând, pentru statele producătoare, problema nu prezenta dificultăţi, iar unele dintre ele (SUA îndeosebi) s-au folosit de avantajul posedării unor bogate rezerve de ţiţei pentru s-şi extinde dominaţia economică şi în consecinţă, politică în diverse zone de pe glob.
Într-un secol petrolul a devenit prima industrie a lumii.
Se forează azi la adâncimi de peste 4000 metri pe toată suprafaţa globului, până la cercul polar, se pompează, se tratează şi se transportă petrol. Cele mai mari vapoare din lume sunt petrolierele.
În anul 1900 aurul negru asigura mai puţin de 4% din nevoile de energie ale întregii lumi. Azi, petrolul acoperă 40% din aceste nevoi. În ciuda unei scăderi a consumului, lumea arde încă, în fiecare an, aproape 3 miliarde tone de produse petroliere, jumătate din acestea fiind furnizate doar de 8 companii.
Opt din zece întreprinderi dintre cele mai bogate din lume sunt companii petroliere. Dintre acestea patru sunt companii americane.
În S.U.A., din cele zece societăţi industriale care au cele mai mari cifre de afaceri, şapte sunt grupuri petroliere. În sfârşit din toate categoriile de întreprinderi din lume, socitatea cea mai puternică este Exxon, cu o cifră de afaceri de 88,5 mld. $ în 1983, cu 156000 de salariaţi, dintre care 12.000 cercetători, lucrând în peste 500 filiale, implantate în 100 de ţări. În 1983 beneficiul societăţii Exxon a depăşit 4,9 mld. $.
Este deja o idee general acceptată, cum că industria petrolului s-a născut în Statele Unite (în Pensylvania în 1859) şi că, cu excepţia câtorva ani din ultima parte a secolului al nouăsprezecelea, Statele Unite, au fost până foarte curând cel mai mare producător de petrol al lumi, consumator şi centru de rafinare a petrolului.
Chiar şi astăzi, Statele Unite rămân cel mai mare consumator de petrol, dar a fost întrecut de U.R.S.S. în ceea ce priveşte producţia de petrol şi rafinarea acestuia. Chiar şi aşa, petroliştii americani privesc industria petrolului ca pe o invenţie americană şi continuă să se exprime cu scepticism în ceea ce priveşte abilitatea oricărei alte naţiuni în a rezista cu succes în industria petrolului, şi continuă să fie sceptici în ceea ce priveşte posibilităţile de organizare şi de conducere a industriei petrolului în orice altă modalitate decât acea testată şi încercată deja în Statele Unite.
Această atitudine, reiese, desigur, din importanţa majoră a industrie petrolului din Statele Unite., şi a creşterii intereselor marilor firme americane, care, au dominat afacerile internaţionale ale petrolului din cele mai vechi timpuri ale acestora încă de la începuturilor lor.
Până de curând, numai grupul englez – german Shell şi British Anglo – Iranian (acum B.P.) au constituit singurele competitoare la nivel mondial, în timp ce Shell constituia singura companie străină cu o contribuţie semnificativă la dezvoltarea industriei petrolului chiar şi în S.U.A.
Shell a avut interese americane sporite pentru o foarte lungă perioadă de timp, o parte a acţionarilor aparţinând S.U.A. Componenta americană a grupului internaţional a devenit acum atât de extinsă, încât contribuie cu aproximativ o treime la profiturile companiei.
În Texas, respectiv Houston, aproape 100.000 de persoane lucrează în industria petrolului şi comerţul cu acesta, în petrochimie şi în industria petrolieră.
În petrol se rulează anual o importantă cantitate de bani, Texasul ocupând din acest punct de vedere unul din primele locuri din lume.
Texasul este statul cu cea mai mare producţie de petrol din S.U.A. Produce 25% din petrolul rafinat şi deţine 40-50% din petrochimia întregii ţări, de exemplu 80% din cauciucul sintetic provine din regiunea Houston.
Pentru a asigura viitorul, rezervele Texasului sunt controlate în fiecare zi. Sute de “independenţi” continuă să caute gaz şi petrol şi câteodată o fac cu succes.
Houston şi regiunea înconjurătoare reprezintă capitala mondială a petrolului. Se rafinează aici 4.561.000 barili pe zi, ceea ce înseamnă 87% din producţia totală a Texasului şi 25% din cea a Statelor Unite. Acest petrol rafinat a produs în 1981 – 10.503,7 milioane $, 6% din totalul veniturilor S.U.A.