Descriere referat

| Referate psihologie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

PARTEA I -COMPORTAMENT ŞI CONDUITĂ
1. Repere conceptuale
2. Structura generică a comportamentului
3. Mecanisme explicative:
• impuls
• condiţionare: clasică, operantă, imaginativă, contracondiţionare;
• imitaţie
• modelarea prin observaţie
• indentificare- proiectivă, simpatie, empatie
PARTEA a-II-a
1. Comportament şi personalitate: definiţii generale.
2. Caracteristici fundamentale ale personalităţii
3. Teorii ale personalităţii
4. Structura personalităţii
5. Perspective globale de analiză a structurii personalităţii
6. Tipologii de personalitate
7. Tipologii comportamentale
8. Comportament şi personalitate: descriptori analitici
9. Comportamente deviante; comportamente agresive
10. Strategii şi tehnici de modelare/ modificare a comportamentelor nedorite.
11. Metode si tehnici de cunoastere psihopedagogica a personalitatii educatilor si caracterizare
BIBLIOGRAFIE








În loc de INTRODUCERE:
În anul 1973 a fost decernat unor savanţi (K. LORENZ, N. TINBERGEN şi K. von FRISCH).
Premiul NOBEL pentru studiul comportamentelor, animalelor, păsărilor şi insectelor (albinelor) dar, un asemenea premiu nu a fost cucerit, deocamdată pentru studiul comportamentului uman, deosebit de complex şi care stă sub semnul unei stringente nevoi de a fi cercetat, înţeles şi corect dirijat.
După cum se ştie, nu există încă o ştiinţă a studiului comportamentului uman, deşi nevoia este unanim resimţită. Disciplinele ştiinţifice care au înregistrat succese notabile în acest domeniu sunt: praxiologia, logica deontică, psihologia. Rezultatele şi eforturile lor se cer conjugate cu cele ale sociologiei, antropologiei, biologiei, etologiei, medicinii, ciberneticii, teoriei sistemelor, filosofiei, eticii etc. Este unanim însă admis faptul că cercetarea comportamentului uman trebuie să pornească de la PERSOANA UMANĂ, ca sistem individual integral. O definim ca sistem pentru că are structură, îi acordăm atributul de individualitate pentru a sublinia ontologic unicitatea ei, iar valoarea de integrală o gândim în sens profund existenţial.

1. REPERE CONCEPTUALE
Discuţia despre comportament în contextul personalităţii umane, purtată mai cu seamă din perspectiva care ne interesează- aceea de a fi pregătiţi pentru a ne putea autocunoaşte cât, mai ales a cunoaşte pe alţii şi a putea acţiona sau influenţa în consecinţă, este pe cât de utilă pe atât de dificilă.
Raţiunile unei asemena discuţii cu privire la problema menţionată şi perspectivele amintite pot fi desigur adâncite. Este cert însă un alt fapt civilizaţia contemporană trăieşte un fel de moment socratic- analogia păstrează însă proporţiile faţă de modelul antichităţii- care poate fi exprimat printr-un enunţ nu lipsit de valoare incitantă: necesitatea omului de a se întoarce spre sine însuşi, şi aceasta nu atât în sensul unei preocupări egocentrice, cât al unei cât mai depline realizări şi autorealizări a dimensiunilor şi energiilor fizice, morale şi intelectuale.