| Referate agricultura | Recomanda unui prieten

Concentratele în hrana vacilor de lapte

Pentru a răspunde unor întrebări ale fermierilor crescători de taurine, noi, cei de la disciplina de Nutriţia şi alimentaţia animalelor de la Facultatea de Zootehnie şi Biothenologii Timişoara, ne-am gândit să elaborăm o broşură care să cuprindă modul de utilizare a concentratelor în hrana vacilor de lapte. Credem în utilitatea practică a unui astfel de demers deoarece nutreţurile concentrate sunt de regulă componentele cele mai scumpe ale unei raţii furajere şi de aceia administrarea lor în alimentaţia acestei categorii de animale trebuie să se facă respectând anumite criterii tehnice şi economice.
Când vorbim de concentrate ne referim în principal la grăunţele de cereale (porumb, orz, ovâz, grâu, mei, sorg) boabe de leguminoase (mazăre, soia, bob, lupin, etc.) şi la unele produse care provin din prelucrarea materiilor prime agricole în industria alimentară: tărâţe, şroturi, borhoturi uscate etc.
Administrarea acestora se face de regulă sub formă de amestecuri de concentrate (AC) a căror structură şi cantitate se stabileşte în funcţie de:
· aportul nutritiv al raţiei de bază (Rb);
· stadiul fiziologic majoritar al lactaţiei din fermă;
· nivelele de producţie în lapte a vacii sau a fermei.
Pentru a vedea cât de important este aportul nutritiv al raţiei de bază în formularea structurii unui amestec de concentrate să luăm în discuţie următorul exemplu: în două ferme diferite raţia de bază se constituie din acelaşi furaj suculent adică siloz de porumb în pârgă (25 Kg) dar se diferenţiează prin tipul de nutreţ fibros respectiv un fân de lucernă (ferma A) şi altul de graminee cultivate (fân de lolium) la ferma B (vezi tabelul 1 şi 2).
În aceste cazuri, la ferma A aportul nutritiv al raţiei de bază este de 13,04 UNL, 1087 g PDIN şi 1108 g PDIE ceea ce ar permite obţinerea în funcţie de energie (UNL) a unei producţii de 13,5 l lapte iar în funcţie de proteină (PDIN) o producţie de 14,9 l lapte.