Descriere referat

| Referate politica | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

De la Conferinţa privind mediul şi dezvoltarea, organizată de Naţiunile Unite la Rio de Janeiro în vara lui 1992, conceptul de „Sustainable Development“ a devenit un concept extrem de important în politica de pe tot cuprinsul lumii. Această evoluţie poate fi înţeleasă ca o speranţă pentru politica mediului, pentru că o considerare integrantă a problemelor economice şi sociale face vizibil contextul mai larg în care trebuie să transpară aceste probleme ale mediului, dacă dorim să le găsim o soluţionare potrivită şi acceptabilă din punct de vedere social. Cele mai necesare sunt schimbările de la nivel economic, social şi politic.


În ceea ce priveşte domeniul economic, trebuie introduse noi forme de administrare, care să ţină mai mult cont de factorul natură ca factor de producţie, poate chiar şi la calcularea preţurilor finale. Aici nu va apărea însă doar întrebarea cum se poate transpune acest lucru în cazurile singulare - prin reglementări politico-administrative şi/sau economice -, vor apărea însă şi dispute referitoare la cât de mare poate fi capacitatea de aclimatizare a economiei pe o piaţă globală care operează decentralizat, dacă nu se stabilesc la nivel internaţional paşii pe calea unei dezvoltări durabile - aceşti paşi putând fi chiar nerealizabili.

În domeniul social se impun revendicări cu totul noi în ceea ce priveşte principiul şi practica echităţii în distribuţie - iar acest lucru, din trei motive: ţinând cont de faptul că acest concept de dezvoltare durabilă provine din discursul de politică a dezvoltării, este afectată în primul rând distribuţia şanselor de dezvoltare în cadrul complexului problematic nord-sud. În al doilea rând este vorba despre cât de bine va fi tolerată în cadrul societăţii o modernizare ecologică, care nu va aduce cu sine doar noi şanse, ci şi cu multe noi probleme. Cum se poate garanta faptul că posibilităţile de viaţă, de lucru şi de consum vor fi distribuite cât de cât corect?

Durabilitatea este simplă şi complicată totodată. Pe de o parte, la nivel intuitiv, înţelegem despre ce este vorba: "Să nu tăiem vaca, dacă vrem să mai avem şi mâine lapte," cum zice proverbul. Pe de altă parte, ne e greu să ne închipuim o societate cu adevărat durabilă. Pentru că practic, totul ar trebuie să se schimbe, şi nu în ultimul rând, noi înşine.


"Multe lucruri depind de reuşita impunerii acestui concept şi de dezvoltarea acestuia, adică de aducerea în joc a întregului său spectru şi al întregului său potenţial. Durabilitatea este mult mai mult decât un simplu simplu proiect tehnocrat de administrare inteligentă a resurselor, mult mai mult decât un simplu termen din resortul Club of Rome, al Băncii Mondiale sau al ONU. Această idee va primi noi impulsuri odată ce va fi înţeleasă ca un nou proiect civilizator, un proiect nou care este însă adânc înrădăcinat în tradiţiile şi în conştiinţa noastră umană. Tradiţia şi inovaţia nu mai trebuie să se afle pe poli opuşi. Un rezervor comun de valori, idei şi vise înseamnă pentru noi o resursă culturală importantă” (din: Ulrich Grober, Die Idee der Nachhaltigkeit als zivilisatorischer Entwurf; în: Aus Politik und Zeitgeschichte 24/2001, p. 3).

Cea mai des folosită definitie a "dezvoltării durabile" este cea dată de Lester Brown, fondatorul Worldwatch Institute. Această definiţie a fost preluată în raportul intitulat "Our Common Future - Viitorul nostru comun" al Comisiei Brundtland:

"Sustainable development is development that meets the needs of the present without compromising the ability of future generations to meet their own needs."
(World Commission on Environment and Development (WCED), Our Common Future, Oxford 1987, p. 43)

Această definiţie a "dezvoltării durabile" a fost, într-adevăr, acceptată la toate nivelurile dar nu ne spune prea multe. Renumitul om de ştiinţă Fritjof Capra a propus astfel următoarea operaţionalizare:

Cheia pentru o definiţie funcţională a durabilităţii ecologice este înţelegerea faptului că nu trebuie să constituim de la zero comunităţi umane durabile, ci că le putem croi după modelul ecosistemelor din natură, care sunt, în fond, comunităţi durabile de plante, animale şi microorganisme.

După cum am văzut, cea mai importantă calitate a Pământului rezidă în capacitatea sa de a menţine viaţa. De aceea, o comunitate umană durabilă trebuie să fie constituită astfel încât stilul ei de viaţă, precum şi tehnologiile şi structurile ei comerciale, economice şi fizice să menţină natura şi viaţa, nu să le distrugă.

Comunităţile durabile îşi dezvoltă modelele de viaţă în timp, într-o interacţiune permanentă cu alte sisteme vii, umane şi non-umane. Durabilitatea nu presupune ca lucrurile să nu se schimbe. Ea nu este un proces static, ci unul dinamic, de evoluţie comună. (Fritjof Capra, Verborgene Zusammenhänge. Vernetzt denken und handeln - in Wirtschaft, Politik, Wissenschaft und Gesellschaft, Bern ş.a. 2002, p. 298).

"Dezbaterea privind dezvoltarea durabilă, de viitor are ca scop atingerea unui consens social privind noile scopuri de dezvoltare, altele decât creşterea industrială, neglijarea principiilor naturale şi fantaziile de fezabilitate tehnologică pe care se sprijină modelul de civilizaţie occidentală. Această perspectivă vizează elaborarea unui concept inovator, capabil să facă faţă viitorului, de dezvoltare socială în sensul unei idei regulatoare, la fel ca de ex. democraţia, libertatea, dreptatea ş.a.m.d." (Thomas Jäger/Michael Schwarz, Das sozial-ökologische Innovationspotential einer nachhaltigen, zukunftsfähigen Entwicklung auf betrieblicher und kommunaler Ebene; în: Aus Politik und Zeitgeschichte 50/1998, Bonn, p. 23).

Comunităţile durabile îşi dezvoltă modelele de viaţă în timp, într-o interacţiune permanentă cu alte sisteme vii, umane şi non-umane. Durabilitatea nu presupune ca lucrurile să nu se schimbe. Ea nu este un proces static, ci unul dinamic, de evoluţie comună." (Fritjof Capra, Verborgene Zusammenhänge. Vernetzt denken und handeln - in Wirtschaft, Politik, Wissenschaft und Gesellschaft, Bern ş.a. 2002, p. 298).