| Referate filozofie | Bac 2008 filozofie| Recomanda unui prieten

Considerand etimologic, fislosofia are sensul iubirii intelepciunii. Intr-un mod analog, cu idealul regulativ la Popper, putem considera ca, idealul regulativ al filosofiei este intelepciunea. Vedem ca, initial s-a considerat ca, intelepciunea presupune cunoasterea fiintei, dar ulterior a aparut o imbagatire, preocuparea pentru cunoasterea devenirii, ulterior pentru cunoasterea limitelor ratiunii pure, a atomului cognitiv, si tot asa. Istoria filosofiei reveleaza ca, termenul filosofie are o intensiune si extensiune dinamica. Ceea ce ar trebui sa justifice incluzia sau excluderea anumitor conditii la sensul conceptual al filosofiei este consistenta lor cu idealul ei final: intelepciunea. Aceasta dezvoltare si imbogatire istorica a intensiunii si extensiunii filosofiei ne face sa anticipam ca , intelepciunea este un ideal inspre care progresam, ireductibil la ceva prezent aici pe care ar trebui doar sa-l analizam, ca si creierul. Creierul aspira spre acea conditie. Consider ca, creierul insusi nu este decat un mijloc care participa, prin dezvoltarea lui stiintifica si filosofica, la realizarea acelui rezultat ideal. Si in conditiile in care functiile sau capacitatile lui sunt implementabile non-neuronal, creierul nu este singurul mijloc sau conditie necesara, conditia de posibilitate, a intelepciunii. Daca capacitatile creierului [receptia, convertirea, codificarea, procesarea, stocarea, controlul semnalelor fizice; modalitatile senzoriale, analizatorii, categorizarea, imageria mentala, constiinta, inteligenta etc.] sunt reproductibile in principiu prin roboti, atunci nivelul neuronal nu reprezinta o conditie necesara pentru posibilitatea mintii.

Caracteristicile necesare si universale ale oricarei minti posibile sunt un set de capacitati care pot fi implementate de arhitecturi ce pot sa difere atat la nivelul structural (aceeasi capacitate poate superveni pe structuri diferite care nu simuleaza arhitectura creierului) cat si la nivel implementational (poate fi implementata prin mijloace electric, mecanic, biologic(Block, xxxx).

Creierul este specializat in realizarea anumitor functii ca:
• receptia, convertirea, codificarea, filtrarea prin structuri celulare ('blobs', dungi subtiri si groase, straturi, arii(V1, V2, V3, V4, MT) care raspun selectiv la stimuli in functie de culoare, forma, adancime, textura , miscare etc.(Livingstone&Hubbel, 1991) a fluxului fotonic, in limitele unor frecvente.
• receptia, codificarea, procesarea printr-un sistem auditiv organizat ierarhic a miscarilor aieriene, in anumite frecvente.
• receptia, codificarea, procesarea, interpretarea presiunilor tactile.
• pentru controlul miscarii(interne si/sau externe).
• pentru procesarea si interpretarea abstracta a informatiei constiente (printre care si rationamentul).

Creierul este un sistem de receptie, convertire, comunicare si manipulare anumitor semnalelor fizice (potentialele de actiune). Din structurile lui speciale (receptive, comunicative, analizatoare etc.). conexiunile lor speciale (feedforward, feedback etc.), din serialitatea si/sau paralelitatea lor emerg toate capacitatile lui. Cuanta informationala a creierului mi se pare ca este spike-ul. Spike-urile sunt generate, comunicate, integrate, distribuite, modulate (temporal sau cantitativ) in functie de proprietatile celulelor, de inputul lor, si de organizarea lor.

Functiile senzoriale implicate in perceptie nu sunt nici independente de cele motorii -- Hurley sustine o viziune de interdependenta intre doua nivele in care perceptia si actiunea codepind de relatii subpersonale circulare dinamic(Hurley, 2001) -- nici nu sunt independente de anumite nivele cognitive mai superioare.

Dar, functia sau utilitatea ultima a tuturor acestor capacitati, subsisteme, subfunctii ale sistemului nervos este : supravietuirea si optimizarea conditiilor vietii, sa maximizeze cantitatea si calitatea vietii, conservarea si ameliorarea vietii.

Un sistem vizual poate ajuta un animal sa rezolve anumite probleme vizuale. Sisteme reprezentationale exista si s-au conservat deasemenea doar pentru ca permit o mai buna rezolvare a unor probleme vitale:supravietuirea, reproducerea, adaptarea etc. Dar, acuitatea vazului uman este inferioara comparativ cu aceea a unor pasari (acvila). Multe animale au simturi mai fine decat omul. Oamenii sunt superiori celorlate animale cu privire la constiinta, rationament, proceasare abstracta a informatiei, memorie, emagerie mentala, planificarea viitorului, inteligenta, sistemul de comunicare si pastrare a informatiilor etc. In cazul unui robot constient autonom aceasta functie finala ar putea fi conservarea integritatii lui macrofizice, a informatiei...
Consider ca, senzatiile au rol foarte important in motivarea animalelor. Senzatiile de durere si placere impreuna cu memoria si anticiparea au un rol fundamental in motivarea animalelor. Daca animalele n-ar sismti durere cand sunt lezate, cat de mult timp ar supravietui? Dacan-ar simiti senzatia foamei, daca n-ar simti nici o placere in viata lor, ar supravietui ele suficient timp pentru a se reproduce?