| Referate contabilitate | Recomanda unui prieten

Organizarea contabilităţii mărfurilor este influenţată de mai mulţi factori. Un prim factor îl reprezintă forma circulaţiei : cu ridicata (en gross) sau cu amănuntul (en detail). În cazul circulaţiei mărfurilor en-gros, vânzarea se face pe bază de documente, încasarea urmând a se realiza ulterior, prin virament, şi, de aici, necesitatea intervenţiei unui cont anume, 411 “Clienţi”, care să evidenţieze creanţele din momentul vânzării mărfurilor până în momentul încasării lor, în cazul circulaţiei en detail, vânzarea se face, de regulă, cu plata imediată, în numerar.
Un alt factor de influenţă îl constituie metoda de contabilitate a stocurilor folosită :
“ inventarul permanent “ sau “ inventarul intermitent”. În primul caz, contul de mărfuri este folosit pe măsură ce au loc operaţiuni cu mărfuri, evidenţiind toate intrările şi toate ieşirile, astfel încât, in orice moment, prin soldul său, acest cont indică valoarea mărfurilor în stoc, permiţând controlul gestionar, dacă în acest scop se efectuează şi inventarierea faptică a stocurilor. În cazul inventarului intermitent, contul de mărfuri intervine numai la sfârşitul lunii, când, pe baza inventarului faptic se determină valoarea mărfurilor în stoc, care se “blochează” în acest cont, diminuându-se cheltuielile cu mărfuri, înregistrate la un cont anume, destinat acestui scop, cu ocazia intrărilor de mărfuri. La începutul exerciţiului următor intervine din nou contul de mărfuri care se creditează, valoarea stocului iniţial fiind preluată din nou de contul de cheltuieli privind mărfurile.
Metoda de contabilitate analitica a stocurilor de marfuri tine evidenta cantitativ – valorica pe feluri de marfuri sau evidenta global valorica la nivel de gestiune. De asemenea influenteaza organizarea contabilitatii sintetice a marfurilor, prin preturile diferite utilizate ca preturi de înregistrare a marfurilor. Astfel, în cazul în care evidenta analitica se tine cantitativ valoric, se poate utiliza ca pret de înregistrare pretul de cumparare al marfurilor sau costul de achizitie, în schimb în cazul în care evidenta analitica a marfurilor se tine global – valoric, la nivelul gestiunii ( asa cum se procedeaza în comertul cu amanuntul ), pentru înregistrare se urilizeaza pretul cu amanuntul, inclusiv TVA. De aici decurg urmatoarele consecinte asupra contabilitatii:
• Când evidenta marfurilor se tine la pretul de cumparare sau la costul de achizitie nu este necesara folosirea contului 378 ,, Diferente de pret la marfuri “ pentru evidenta adaosului comercial.
• Daca evidenta marfurilor se tine la pretul cu amanuntul, intervantia contului 378 ,, Diferente de pret la marfuri “ este necesara pentru evidenta adaosului comercial continut în pretul de înregistrare a marfurilor.
• În conditiile în care evidenta marfurilor se tine la pretul cu amanuntul, inclusiv taxa pe valoare adaugata, apare necesitatea evidentierii acestei taxe pâna în momentul vânzarii marfurilor, în contul 4428 ,, TVA neexigibila “. Evident, în momentul vânzarii marfurilor, aceasta taxa va fi transferata, devine exigibila si apare contul 4427 ,, TVA colectata ”. Pentru taxa pe valoare adaugata cuvenita furnizorilor se va folosi în mod normal, contul 4426 ,, TVA deductibila “.
Contul 371 ,, Marfuri “, cont de activ, serveste pentru evidenta existentei si miscarii
marfurilor aflate în depozite, în unitatile comerciale cu amanuntul sau de alimentatie publica. În debitul sau evidentiaza valoarea la pret de înregistrare a marfurilor intrate în gestiunea unitatii prin aprovizionare de la furnizori sau pe alte cai. În creditul acestui cont se evidentiaza valoarea la pret de înregistrare a marfurilor iesite din patrimoniul unitatii prin vânzarea catre clienti sau pe alte cai. Soldul debitor al contului reprezinta valoarea marfurilor existente în stoc.
Nota: Modul de prezentare descris este valabil pentru cazul ,, inventarului permanent “. În cazul
,, inventarului intermitent “, asa cum deja s-a aratat, contul intervine numai la sfârsitul lunii pentru a prelua în debit valoarea marfurilor în stoc, iar la începutul urmatoarei luni pentru a transloca soldul initial luat în exploatare la contul 607 ,, Cheltuieli privind marfurile “.
Contul 607 ,, Cheltuieli privind marfurile “, cont de activ, evidentiaza costul marfurilor vândute de catre unitatile patrimoniale. În cazul ,, inventarului intermitent “ acest cont evidentiaza si marfurile aprovizionate, pornindu-se de la premiza ca toate marfurile aprovizionate se vor vinde si nu se cumpara pentru a fi stocate. Deci functionarea acestui cont este dependenta de metoda de contabilitate a stocurilor practicata de unitatea patrimoniala.
• În cazul ,, inventarului permanent “ în debitul contului 607 ,, Cheltuieli privind marfurile “ se înregistreaza costul marfurilor vândute, odata cu descarcarea contului de marfuri si se crediteaza prin transferul acestor cheltuieli în debitul contului de rezultate 121, dupa care se soldeaza.
• În cazul ,, inventarului intermitent “ în debitul contului 607 ,, Cheltuieli privind marfurile “ se înregistreaza costul marfurilor aprovizionate iar în credit, la sfârsitul lunii, costul marfurilor în stoc translocate, cu aceasta ocazie, în debitul contului de marfuri si costul marfurilor vândute transferat în debitul contului de rezultate.
În legatura cu vânzarea marfurilor se utilizeaza si contul de pasiv 707 ,, Venituri din vânzari
de marfuri “ , în creditul caruia se înregistreaza valoarea marfurilor vândute, iar în debit aceeasi valoare, transferata la sfârsitul lunii în creditul contului de rezultate, dupa care se soldeaza.
Contul 378 ,, Diferente de pret la marfuri “ este folosit pentru evidenta adaosului comercial ( marja comerciala ) aferent marfurilor existente în gestiunea unitatii cu activitate comerciala. În creditul acestui cont se înregistreaza adaosul comercial aferent marfurilor vândute, soldul creditor al acestui cont reprezentând adaosul comercial aferent marfurilor existente în stoc.



CONTABILITATEA MARFURILOR LA O ÎNTREPRINDERE COMERCIALA CU RIDICATA ( EN GROSS )


Potrivit Regulamentului de aplicare a legii contabilitatii, marfurile la fel ca si celelalte categorii de bunuri materiale, la intrarea în patrimoniu, în speta, în depozitele en gross trebuie sa se evalueze si sa se înregistreze în contabilitate la costul de achizitie format din pretul de cumparare si
,, cheltuielile accesorii de aprovizionare “ ( cheltuieli de transport, de încarcare – descarcare, prime de asigurare, comisioane si alte taxe nerecuperabile, etc. ). Avându-se în vedere ca în documentele de aprovizionare ( facturi ) unul din cele doua elemente structurale ale costului de achizitie ale costului de achizitie si anume ,, cheltuielile accesorii de aprovizionare “ este consemnat în suma globala , calculul costului de achizitie unitar pentru fiecare din sorturile de marfa intrate cu acelasi document necesita calcule de repartizare a sumei totale a cheltuielilor pe sorturi de marfa si apoi, prin raportarea la cantitate, pe unitatea de masura. Cheltuielile accesorii de aprovizionare unitare astfel calculate se însumeaza cu pretul de cumparare unitar aflându-se costul de achizitie pentru fiecare sort de marfa aprovizionata care ar putea servi pentru evaluarea marfurilor si înregistrarea acestora în contul sintetic 371 ,, Marfuri “ si în analiticele corespunzatoare. Solutia, se constata, este greoaie si în plus, va genera o mare varietate a costurilor de achizitie pentru acelasi sort de marfa, avându-se în vedere variabilitatea cheltuielilor de transport – aprovizionare determinata de o multitudine de factori. Pe de alta parte trebuie avute în vedere si situatiile frecvente în care cheltuielile accesorii de aprovizionare sunt facturate distinct de factura în care sunt prevazute preturile de cumparare.
Pentru a depasi aceste dificultati, exista solutia data de institutiile de reglementare contabila, portivit careia ,, cheltuielile accesorii de aprovizionare “ se evidentiaza la un analitic distinct al contului 371 ,, Marfuri “ , de exemplu 371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “. În ce priveste valoarea marfurilor la preturile de cumparare aceasta s-ar înregistra, evident tot în contul 371 ,, Marfuri “, la analiticele corespunzatoare sorturilor de marfuri.
Întrucât amândoua elementele structurale ale costului de achizitie – pretul de cumparare si cheltuielile accesorii de aprovizionare – sunt evidentiate la contul 371 ,, Marfuri “ se satisface cerinta evaluarii si înregistrarii marfurilor în contabilitate la costul de achizitie. De mentionat ca în planul de conturi pentru contul 371 ,, Marfuri “ nu se precizeaza în mod expres aceasta cerinta, indicându-se pentru aceasta ,,pretul de înregistrare “.
La sfârsitul perioadei, se repartizeaza asupra contului de rezultate prin intermediul contului 607 ,, Cheltuieli privind marfurile “ numai o parte din cheltuielile accesorii de aprovizionare si anume cele aferente marfurilor vândute, ramânând sold la contul 371.1 ,, Marfuri – cheltuieli accesorii “ , cheltuieli aferente marfurilor ramase în stoc ( nevândute ). În acest mod se asigura respectarea principiului independentei exercitiului, solutia fiind agreata din aceasta cauza si de fiscalitate.