| Referate fizica | Bac 2008 fizica| Recomanda unui prieten

De la inceput trebuie precizat ca pentru construirea unui laser propriu-zis, ca si a unei instalalii laser se pun probleme deosebit de complexe, a caror rezolvare necesita, printre altele, tehnologii specifice, dintre cele mai variate, caracterizate de o precizie deosebita care depaseste cele mai severe cerinte din practica obisnuita.
Fara a intra in astfel de detalii, ne vom margini la o descriere de principiu a laserului cu rubin, creat de Maiman in 1960 si devenit acum clasic.
Laserul cu rubin este alcatuit, in principal, dintr-un cristal cilindric de rubin, doua oglinzi paralele, argintate sau aurite si un tub de descarcare, in forma de spirala, umplut cu un gaz nobil si conectat la un condensator de mare capacitate (fig. 1) .
Dupa cum se stie, rubinul este un oxid de aluminiu care contine mici cantitati de ioni de crom. Cilindrul de rubin utilizat are lungimea de cativa centimetri si diametrul de cativa milimetri.
Cele doua oglinzi plane si paralele, slefuite cu mare grija, sunt argintate sau aurite in asa fel incat una dintre ele este complet opaca, iar cealalta partial transparenta, ca sa poata permite razelor laser sa paraseasca instalatia. Ele sunt asezate la capetele cilindrului de rubin, uneori se metalizeaza chiar capetele cilindrului.
Tubul de descarcare, in forma de spirala, umplut cu neon, xenon sau amestecuri de neon si cripton este conectat la un condensator si functioneaza asemenea blitz-urilor de la aparatele fotografice. Tubul de descarcare emite intr-un timp foarte scurt, de ordinul miimilor de secunda, o lumina obisnuita, dar intensa, care provoaca inversiunea populatiilor in cristalul de rubin.