| Referate filozofie | Bac 2008 filozofie| Recomanda unui prieten

Filosof, eseist si moralist. Nume de referinta in folosofie, reprezentant al trairismului ; influentat de existentialism.

Biografie :

1911 –Emil Cioran se naste la 18 aprilie, in judetul Sibiu, sat Rasinari, unde tatal sau era preot. Face studiile liceale la Sibiu, la liceul Gheorghe Lazar

1928-1932-Urmeaza cursurile Facultatii de Filosofie si Litere, din Bucuresti, incheiate cu o teza despre Henry Bergson.

1933-1935- Are o bursa de studii in Germania, la fundatia Humboldt din Berlin.

1934- Primeste premiul Comitetului pentru premierea scriitorilor tineri needitati, cu prima sa carte, “Pe culmile disperarii”

1936-1937- Este profesor de filosofie la liceul Andrei Saguna din Brasov

1937- Obtinand o bursa a statului francez pentru doctorat, care-I va fi prelungita in 1938, se stabileste la Paris
In Romania a colaborat la “Gandirea”, “Vremea”, “Floarea de foc”,
“Calendarul”, “Revista de filosofie”, “Convorbiri Literare”, etc.

1940- Este consilier cultural la Ambasada Romaniei din Paris. Septembrie, Emil Cioran se intoarec in tara, aducandu-si contributia pe plan cultural la fundamentul noului stat.

1945- Dupa cotropirea tarii si insaturarea regimului communist, se stabileste definitive la Paris.

1947- Incepe sa scrie in limba franceza

1949-Scrie “Precis de decomposition”

1950-I se acorda Premiul Rivarol, pentru cartea publicata cu un an inainte.

1950-1994-Scrie o serie de carti in limba franceza, foarte appreciate in Occident, printre care “Revelatiile durerii”, “Ispita de a exista” , “Istorie si utopie”, “Singuratate si destin”, toate publicate in Franta, la editura Gallimard, Paris.

1995- Se stinge din viata

Emil Cioran lasa posteritatii o opera deosebit de valoroasa, prin ideile originale si profunde pe care filosofia sa le adduce in peisajul filosofic
international.Publicand cinci carti in Romania si peste zece in Franta,
toate extrem de apreciate, Cioran se inscrie in seria marilor filosofi, mereu actuali.
Ca om, putini l-au cunoscut cu adevarat, poate doar prietenul sau cel mai bun, Constantin Noica.Prin sentimentele sale, dovedeste ca dragostea pentru filosofie se imbina cu cea pentru patrie. Ajuns in Franta, regreta ca si-a instrainat limba meleagurilor natale.
Majoritatea cartilor si romanelor au o tenta pesimista (“Demiurgul cel rau”, “Pe culmile disperarii”). Daca am sta si ne-am gandi, am putea in final afirma ca pentru Cioran, cartile au reprezentat modalitatea prin care acesta si-a gasit echilibrul, un fel de contrabalanta a sufletului, caci aflam poate cu mirare ca era optimist si chiar iubea viata si pe semenii sai.
Aceast paradox este prezent si la nivelul conceptiei lui Cioran despre filosofie.Acesta se situeaza pe o pozitie opusa lui Senecca,.firma ca s-a desprins de filosofie, atunci cand a sesizat la filosfi o anumita indiferenta, raceala in raport cu problemele lumii.Daca explicatia este aparent viabila, se pune intrebarea de ce si-a dedicat Cioran intreaga viata filosofiei? El va ajunge chiar sa spuna ca adevarata viata este doar la marginile filosofiei, pe baza si prin intermediul acesteia. Iata deci , chiar el a precizat argumentul suprem in favoarea filosofiei, si nu impotriva ei.
Din perspectiva lui Cioran, existenta umana este intr-o stricta corelatie cu timpul.Cazut in timp, omul isi ordoneaza proiectele existentiale,
posibilitatile, in functie de desfasurarea de clipe care-I promite noutatea. In “asfixia devenirii”, omul se afla fixat intr-un timp care nu mai curge,care nu are nici un sens, nici macar cel al indreptarii catre sfarsitul existentei .



“Pe culmile disperarii” 1933

Scrisa in anul 1933, cand autorul avea doar 22 de ani, cartea avea sa starneasca o serie de revolte, in ea fiind oglindita viziunea indrazneata, originala a filosofului asupra vietii si a sensului ei.
Lucrarea cuprinde o serie de 41 de eseuri, Cioran dand unor termeni uzuali o profunzime filosofica. Opera abunda in pesimism, situandu-se din acest punct de vedere in proximitatea existentialismului, prin ipostazierea determinarilor negative ale existentei umane si prin temele abordate: moartea, singuratatea, boala, angoasa, absurdul, infinitul, haosul, agonia, nebunia, etc.