Descriere referat

| Referate management | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

1.1 Rolul şi particularităţile resursei umane în cadrul organizaţiei

Complexitatea naturii umane obligă managerul la o analiză atentă a tuturor membrilor organizaţiei în scopul desfăşurării activităţilor de către acesta în mod constant la standarde de performanţă cât mai înalte.
Analiza presupune o cunoaştere şi o înţelegere cât mai deplină a rolului şi particularităţilor resursei umane în cadrul organizaţiei, fapt ce vine în ajutorul dezvoltării teoriei şi practicii în domeniul managementului resurselor umane.
„Trăim într-o lume de organizaţii.”(Mintzberg) Ne naştem, suntem educaţi şi pregătiţi în cadrul unor organizaţii, ne câştigăm existenţa într-o organizaţie, pentru ca, în cele din urmă, de siguranţa şi de sănătatea noastră, de drepturile noastre civile să se ocupe tot o organizaţie.
Toată această succesiune, tot acest lanţ organizaţional are un rol foarte important în existenţa individului, ele completându-se una pe cealaltă, contribuind astfel la conturarea, pas cu pas, a unei personalităţi puternice, capabilă să rezolve cu uşurinţă situaţiile problematice întâmpinate şi să reprezinte organizaţia cu succes, la un moment dat, în relaţia sa cu alte organizaţii existente.
Având ca şi coloană vertebrală profilul psihologic al individului, prin activităţile specifice procesului instructiv–educativ, organizaţia poate specula, cu ajutorul oamenilor săi de specialitate, predispoziţia vlăstarelor spre un anume gen de activitate. În acest fel, drumul către performanţă va fi mult mai scurt, fiecare individ contribuind prin imaginea sa, prin profesionalismul său la imaginea şi prestanţa organizaţiei în cadrul societăţii din care face parte.
„Dacă scopul este o operă de artă, totuşi, nu trebuie neglijat artistul în favoarea pânzei, pensulei şi culorii.” (Matt Hennecke)
Principala sursă de competitivitate, resursa umană reprezintă pentru organizaţie cea mai importantă şi mai sigură investiţie ale cârei rezultate vor apărea în timp. Capitalul uman, ca şi rezervă strategică, presupune alocarea unor fonduri financiare consistente, în măsură să susţină desfăşurarea ulterioară, de către compartimentul personal al organizaţiei, a activităţilor de recrutare, angajare, dezvoltare şi menţinere (cursuri şi perfecţionări), remunerare şi motivare.
Resursa umană este singura capabilă să producă şi să reproducă celelalte resurse. Reprezintă, de asemenea, o sursă inepuizabilă de creativitate, soluţii, idei noi, originale, valoroase.
Deciziile manageriale în domeniul resurselor umane reprezintă un capitol foarte dificil. Ele trebuie să răspundă unor cerinţe diverse, care variază în timp în funcţie de natura factorilor individuali, organizaţionali şi situaţionali.
Viaţa şi cariera oamenilor în cadrul organizaţiei depinde într-o foarte mare măsură de natura deciziilor manageriale, decizii care de cele mai multe ori sunt influenţate de modul în care percepem realitatea, de propriul sistem de valori, de propriile atitudini.
Păstrarea unei atmosfere de lucru propice obţinerii de performanţe presupune adoptarea şi punerea în aplicare a unor decizii responsabile, nediscriminatorii, bazate pe principii morale şi etice fundamentale (echitate, etc.) cât mai ales legale din punct de vedere juridic.
Între evenimentele care influenţează, afectează comportamentul oamenilor şi răspunsurile pe care aceştia le dau sau comportamentele pe care le adoptă se interpune toată viaţa lor socială, toate aşteptările lor profesionale, toate speranţele lor.
Relaţiile manager-subordonat trebuie să fie generat de principiul demnităţii umane indiferent de poziţia ocupată în cadrul organizaţiei iar deciziile manageriale în domeniul resurselor umane trebuie să ilustreze preocuparea, grija pentru subordonaţi, să fie adoptate întotdeauna în funcţie de trecutul şi personalitatea oamenilor la care se referă.
„Trebuie să încercăm să tratăm oamenii în modul în care dorim şi ne place să fim noi înşine trataţi, întrucât va fi bine atât pentru individ cât şi pentru organizaţie.” (Preşedinte General Motors – Thomas Murphy)
Organizaţiile desfăşoară activităţi din cele mai diverse, având la dispoziţie o gamă largă de resurse aflate într-o strânsă interdependenţă, a căror utilizare eficace depinde, într-o măsură din ce în ce mai mare, de eficacitatea folosirii resursei umane.