| Referate esee | Recomanda unui prieten

Problema traducerii este una din cele mai vechi în istoria şi teoria limbii .
Izvorînd dintr-o necesitate practică imediată , activitatea de traducere a avut la început caracter oral, aşa – numita „interpretare” sau „tălmăcire”. Apoi traducerea s-a extins la texte scrise .
De fapt, pînă nu demult problema traducerii nu trezea discuţii, întrucît se socotea , că limba , în special lexicul ei , e un simplu inventar de cuvinte , care îşi au corespondente adecvate în alte limbi .
Procedeul traducerii începe cu determinarea genului operei , întrucît de caracterul acesteia depinde alegerea vocabularului redarea diferitelor nuanţe ale cuvîntului : una dintre condiţiile de bază pentru traducerea literaturii artistice, de exemplu, este cunoaşterea la perfecţie a limbii , a culturii ,a istoriei poporului precum şi a obiceiurilor acestor descrise în original, în caz contrar , traducătorul riscă să denatureze trăsăturile caracterului, specificul naţional al creaţiei inspirate a scriitorului . Deci una dintre cele mai de seamă de realizare a traducerii adecvate este buna cunoaştere a celor două limbi şi culturi .
Traducătorul trebuie să fie atent la alegerea echivalentelor. Două cuvinte pot fi echivalente în dicţionarul bilingv, dar totdeauna pot fi folosite ca echivalente la traduceri şi atunci traducătorul trebuie să găsească echivalent contextual . De aceea alegerea la întîmplare din dicţionarul bilingv a echivalentelor cutărui sau cutărui element al originalului duce la greşeli propriu-zise , la schimonosiri de sens.
Cea mai mare dificultate la alegerea cuvintelor o constituie polisemia , omonimia şi sinonimia .
Din categoria acestora fac parte greşelile generate de traducerea aşa numite „falşi-prieteni” ai traducătorului.
„Falşi-prieteni” sunt numite acele cuvinte care apar în exprimare cu sensuri pe care nu le au. De obicei, greşelile apar atunci cînd se traduce dintr-o limbă în alta sau în situaţii de bilingvism , cînd sensurile cuvintelor sunt confundate . De exemplu, cuvîntul baton este folosit de vorbitorii basarabeni cu sensul de „franzelă” preluat din limba rusă. În DEX însă , vom găsi explicaţia cuvîntului baton : bucată de vanilie , de ciocolată , de ceară etc, lunguiaţă sau în formă de bastonaş . Un alt cuvînt care este frecvent folosit de vorbitorii basarabeni este cuvîntul sud. Se foloseşte în contextul a plecat la sud , avîndu-se în vedere prin sud judecătoria.
Problema cuvintelor falşi-prieteni nu a fost destul amplu studiată . Dar am putea numi cîţiva autori care s-au ocupat de această problemă : Budogov B. , Copceag Dumitru , Aculenco – care este autorul unui amplu dicţionar englez –rus şi rus – englez , acest dicţionar are şi o prefaţă mare , şi postfaţă . Aici , mai ales în postfaţă autorul ia în discuţie problema cuvintelor „falşi – prieteni”. La fel s-a ocupat de această problemă Muraviov , care este şi el autorul unui dicţionar (rus – francez ) .
În prezenta lucrare ne-am străduit să menţionăm care sunt problemele cuvintelor „falşi - prieteni” , care sunt cazurile apariţiei acestor greşeli şi în ce situaţii apar ele. Ca să realizăm acest scop am luat drept exemple cuvinte din engleză , franceză , rusă şi română şi le-am comparat. Lucrarea dată este alcătuită din două capitole . Capitolul I este intitulat „Universul traducerii”. La rîndul său primul capitol este împărţit în două paragrafe :
§ 1. „Traducerea ca activitate umană”. În acest paragraf am vorbit despre istoria traducerii , care este definiţia traducerii , care sunt dificultăţile de care se ciocnesc traducătorii.
§2. „Importanţa traducerii pentru cultură. Opiniile marilor oameni de cultură despre traducere”. Aici am vorbit despre importanţa traducerii şi care era atitudinea oamenilor de cultură faţă de traducerile din alte literaturi ;
Cel de-al doilea capitol se numeşte „Aspecte ale traducerii cuvintelor împrumutate .”
§ 1. „Problema împrumuturilor”. Aici am menţionat care e importanţa împrumuturilor cuvintelor străine, din ce limbi a primit româna împrumuturi .
În § 2. „Redarea omonimelor bilingve în traducere” am discutat problema cuvintelor „falşi - prieteni” , am concretizat care sunt aceste cuvinte şi de ce se comit greşeli la traducerea lor.
Pentru realizarea scopurilor propuse în această lucrare am utilizat metode diferite : metoda analizei şi metoda comparativă .
Lucrarea se încheie cu o bibliografie selectivă.
CAPITOLUL I
UNIVERSUL TRADUCERII
§ 1. TRADUCEREA CA ACTIVITATE UMANĂ

Secolul al XX – lea este numit secolul vitezei , secolul cinematografiei , secolul calculatoarelor electronice , dar mai este numit şi secolul traducerii .
Activitatea de traducere are vechi tradiţii. Ea este generată de existenţa pe glob a mai multor limbi şi va fi necesară atîta timp , cît omenirea nu va dispune de o limbă unică pentru comunicare.
Izvorînd dintr-o necesitate practică imediată, activitatea de traducere a avut la început caracter oral, aşa – numita „interpretare” sau „tălmăcire” . Apoi traducerea s-a extins la texte scrise.
Practica traducerii depindea de textul ales. Astfel traducerea unui text religios , care era considerat sacru, nu trebuia să adauge şi nici să omită ceva faţă de originalul despre care se credea că are origine divină. Traducerea unui text laic era mai degrabă o imitaţie sau o adaptare , care uneori mergea pînă la schimbarea personajelor şi modificarea subiectului . Scopul urmărit de asemenea traduceri era , în primul rînd, de natură estetică.
De îmbinarea celor două atitudini faţă de original s-au născut caracteristicile traducerii literare moderne , care a luat de la traducerea religioasă respectul şi scrupulozitatea faţă de original ,iar de la traducerea de imitaţie şi adaptare a păstrat grija pentru aspectul estetic al traducerii.