| Referate economie | Bac 2008 economie| Recomanda unui prieten

Gestiunea financiară şi de credit care funcţionează în orice economie modernă este formată din mai multe subsisteme: finanţele întreprinderilor, bugetul statului, asigurările sociale, relaţiile de credit, etc. Fiecare subsitem reflectă anumite fonduri cu diferite destinaţii.
Finanţele întreprinderilor reprezintă veriga primară a sistemului financiar şi de credit pentru că majoritatea fondurilor formate la nivelul economiei naţionale îşi au izvorul în veniturile create în aceste subsisteme de bază. Fenomenul financiar se naşte din relaţiile pe care întreprinderea le are cu agenţii economici şi financiari, cu statul, etc.
Întreprinderea e o combinaţie de factori materiali (capital tehnic) şi factori umani; un agent economic care e un centru de decizie format din 4 universuri independente :
-universul economic, universul financiar, universul statal, universul social.
Ca agent economic întreprinderea intră în relaţii cu alţi agenţi economici pe care ii întâlneşte pe diferite pieţe în care se schimbă bunuri şi servicii. Aceste schimburi aparţin universului financiar care apare odată cu universul economic. Agenţii economici care se întâlnesc pe diferite pieţe constituie contextul social în care funcţionează întreprinderea. Aceşti agenţi pot fi grupaţi în funcţie de pieţe în :
- furnizori – sunt întâlniţi pe pieţele de materii prime şi servicii
- clienţi – pe pieţele de produse şi servicii
- salariaţi şi manageri – cei care intră în relaţia cerere-ofertă pe piaţa muncii
- acţionari, asociaţi, creditori – întreprinderea interacţionează pe pieţele financiare
Totalitatea raporturilor ce apar în cadrul activităţii economice, financiare şi sociale la nivelul întreprinderii reprezintă esenţa finanţelor întreprinderii. În plan suprastructural finanţele întreprinderii se prezintă ca o ramură a ştiinţei financiare. Izvoarele acestor surse financiare în vederea satisfacerii nevoilor întreprinderii sunt nelimitate. Fondurile create într-o întreprindere reflectă necesitatea acoperirii principalelor necesaruri de funcţii : fondul de investiţii, fondul de rulment, fondul de rezervă, etc.
Principalele metode de colectare a fondurilor sunt : aportul asociaţilor, autofinanţare, creditare, finanţare de la buget. Sursele şi metodele de constituire a acestor fonduri diferă în funcţie de formele juridice ale societăţilor comerciale şi de structura proprietăţii. Astfel vom întâlni particularităţi la finanţele regiilor autonome, companii naţionale, societăţi comerciale cu capital mixt, de stat sau privat, respectiv cu capital român şi străin, precum şi societăţi cooperatiste. Ţinând cont de stadiul actual de dezvoltare al României şi de tranziţia la economia de piaţă se impun a fi luate unele măsuri de perfecţionare a finanţelor întreprinderii precum :
- continuarea înlăturării caracterului centralizat al finanţelor
- instituirea unor pârghii financiare
- renunţarea la cele vechi
- îmbunătăţirea mecanismelor de formare şi gestionare a capitalului
- accelerarea circuitului fondului
- folosirea unor metodologii adecvate de stabilire a necesarului de fonduri, a rezultatului financiar şi de analiză financiară
- stimularea sau restrângerea de către stat a unor activităţi şi reorientarea altora
- creşterea rolului creditelor şi dobânzilor în finanţarea activităţii economice
- aplicarea unor metode corespunzătoare de amortizare a activelor fixe în raport cu specificul acestora
- înlăturarea blocajului financiar la nivelul firmei şi instituirea unor forme rapide de decontare şi de plăţi
Finanţele întreprinderii trebuie să contribuie la consolidarea economiei de piaţă, a dezvoltării proprietăţii private, la o mai bună gestionare a patrimoniului, asigurarea unui circuit eficient al capitalurilor, la armonizarea tutror intereselor, la promovarea progresului tehnic şi la creşterea calităţii produselor în vederea unei participări eficiente la circuitul mondial al bunurilor şi valorilor.

FUNCŢIILE FINANŢELOR ÎNTREPRINDERII

Ca orice subsistem financiar, finanţele întreprinderii îndeplinesc 2 roluri importante şi anume funcţia de repartiţie şi funcţia de control prin intermediul cărora se poate adânci şi analiza şi rolul finanţelor.

FUNCŢIA DE REPARTIŢIE

În condiţiile economiei de piaţă funcţia de repartiţie are alte valenţe imprimate de forma de proprietate, autonomia întreprinderii şi strategiile dezvoltate.
La modul general se poate spune că funcţia de repartiţie constă în formarea capitalurilor, în alocarea şi folosirea lor în scopul realizării obiectivului ce constă în : producţie, comercializare, obţinere de profit, etc.
Pe un plan analitic funcţia de repartiţie reflectă colectarea capitalurilor iniţiale din diferite surse, circuitul şi repartizarea acestora pe destinaţii, organizarea şi constituirea lor,modificarea proporţiilor fondurilor,atragerea de noi surse externe.
Întrucât constituirea şi gestionarea capitalurilor, desfăşurarea activităţii economice şi obţinerea de rezultate financiare dau naştere unor obligaţii băneşti, funcţia de repartiţie trebuie să le includă şi pe acestea.
Procurarea şi dezvoltarea activului economic sau a aparatului de producţie necesită existenţa unor resurse băneşti de finanţare. Aceste fonduri proprii şi împrumutate se avansează şi se încorporează în elementele de activ trecând prin diferite faze ale circuitului economic, ele întorcându-se dacă acţiunea desfăşurată este eficientă economic cu un surplus monetar.
Astfel, funcţia de repartiţie reflectă atât constituirea capitalurilor sociale cât şi a celor destinate creşterii sau satisfacerii altor obiective economice; funcţia de repartiţie se concretizează în formarea capitalurilor proprii şi împrumutate, in alocarea şi folosirea acestora, formarea şi repartizarea profitului, restituirea împrumuturilor şi achitarea obligaţiilor.
Prin intermediul funcţiei de repartiţie a finanţelor se formează şi se utilizează o gamă variată de fonduri pentru satisfacerea nevoilor proprii ale întreprinderii, ale salariaţilor şi cerinţelor sociale.
Deşi există diferenţe de la o întreprindere la alta în ceea ce priveşte structura fondurilor se pot identifica elemente comune :
- în regiile autonome, pe lângă capitalurile proprii şi împrumutate se mai crează şi o serie de fonduri din profit (fondul de rezervă, fondul de dezvoltare, fondul de acţiuni culturale, sportive, fondul pentru recalificare, fondul de cointeresare şi premiere, etc.)