Descriere referat

| Referate geografie | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

I. INTRODUCERE………………………………………………..3 II. POZIŢIA GEOGRAFICĂ A LOCALITĂŢII GEOAGIU-BĂI…………………………………………………4 III. ISTORICUL CERCETĂRILOR……………………………. .6 IV. POTENŢIAL TURISTIC ACTUAL: IV.1 Potenţial natural:……………………………………....12 IV.1.a. generalităţi ……………………………………..12 IV.1.b. caracteristici geologice şi hidrogeologice…...….14 IV.1.c. climatul, bioclimatul şi aeroionizarea staţiunii..16 IV.1.d. rezervele de apă ale staţiunii Geoagiu-Băi ……25 IV.1.e. namolul terapeutic…………………………….. 32 IV.1.f. mamelonul de travertin ………………………..33 IV.1.g rezervaţii şi monumente……………….……….45 IV.1.h. elemente de ecologie acvatică şi terestră…… 46 IV. 2 Potenţial antropic: -infrastructură turistică şi balneară…………………..48 V. FORMELE DE TURISM PRACTICATE IN STAŢIUNEA GEOAGIU-BĂI……………………………………………………….62 V.1. Turismul de tratament balnear………………………….63 V.2. Turismul de odihna şi recreere…….…………………….63 V.3. Turismul de afaceri şi congrese………………………….64 V.4. Turismul de pescuit sportiv şi vanatoare………………..65 V.5. Alte forme de turism……………………………….…….…..65 VI. CIRCULAŢIA TURISTICĂ……………………….…………….…68 VII. PROPUNERI DE DEZVOLTARE A TURISMULUI IN AREALUL GEOAGIU-BĂI………………………….......70 VII.1. Strategia de consolidare şi dezvoltare a ofertei turistice………………………………………….70 VII.2. Diversificarea ofertelor turistice ale staţiunii………….…74 VII.3. Modernizarea şi dezvoltarea structurilor turistice ……...77 VII.4. Probleme generale………………………………………….91 VIII. STRATEGII DE MARKETING PRIVIND RELANSAREA STAŢIUNII GEOAGIU-BĂI IN TURISMUL NATIONAL ŞI INTERNAŢIONAL………………………………………………………93 VIII.1. Strategii privind politica ca produs………………………94 VIII.2. Politica de preturi şi tarife……………………………….98 VIII.3. Politica de comercializare………………………………..99 VIII.4. Politica de promovare…………………………………...101 IX. CONCLUZII……………………………………………………….110 X. BIBLIOGRAFIE…………………………………………………...112 INTRODUCERE Făcând parte dintre studenţii Facultăţii de Geografia Turismului şi având deosebita plăcere de a studia la un nivel înalt indrumat de cadrele universitare de renume naţional şi internaţional in fruntea carora se află domnul decan Prof. Univ. Dr. Velcea Ion am hotărât ca lucrarea de licentă care-mi va încheia studiile la această facultate să nu rămână o simplă formalitate ci să contribuie efectiv la relansarea turismului românesc. Acest proiect a fost gandit si realizat ca un punct de vedere asupra posibilităţilor de relansare a turismului balnear şi de cura din cadrul arealului Geoagiu-Băi. Fiind staţiunea cu cel mai mare potenţial turistic,balnear (tratament şi cură), de recreere din zonă, pe lângă alte interese lipsa acută a unei campanii de promovare a dus la declinul acesteia. De mulţi ani nu a mai existat nici o publicaţie care să prezinte istoria bogata a acestor locuri impletita cu o prezentare amplă a arealului Geoagiu - Băi. Există vechi studii pe mai multe domenii, dar ele nu au fost reunite într-o sinteza reactualizată şi dezvoltată astfel încât turiştii care vin în această staţiune, să beneficieze de toate aceste informaţii. Aşadar este strict necesară o astfel de lucrare care să cuprindă: descrierea cadrului natural, valenţele terapeutice, efectele de cură şi tratament, hărţi ale traseelor turistice din zonă, o prezentare a tuturor bazelor de cazare începând cu cele ale hotelurilor de două stele şi ajungând până la cele din cadrul gospodăriilor rurale şi a servicilor oferite de acestea. O reactualizare a tuturor datelor de asemenea va fi cuprinsă în această lucrare astfel, paleta complexă de informaţii obţinute, adresându-se către toate categoriile de turişti. Datorită pregătirii, de care am avut parte în toţi cei patru ani de studiu în cadrul Facultăţii de Geografia Turismului Sibiu, concretizată în lucrarea de fata,sper ca voi putea face fata exigentelor comisiei de licenţă nutrind si speranţa intr-o reuşită cu acest prilej. Doresc de asemenea să dau publicităţii câteva din concluzii la care am ajuns, lucrarea realizată asociindu-se si altor masuri menite să contribuie la reintegrarea arealului Geoagiu-Băi in circuitul turistic balnear national si international. Doresc să mulţumesc, totodată, pe această cale, domnului conf. univ.dr. Vasile ŞTEF, îndrumătorul lucrării mele de diplomă,pentru ajutorul, sprijinul şi rabdarea de care a dat dovadă pe tot parcursul elaborării acestui proiect. II. POZIŢIA GEOGRAFICĂ A LOCALITĂŢII GEOAGIU- BĂI Din punct de vedere administrativ staţiunea balneo-climaterică Geoagiu-Băi este componentă a oraşului Geoagiu, fiind situată la 6 km. de oraşul reşedinţă. Se învecinează la sud-est cu oraşul Geoagiu, la sud cu satul Cigmău, la nord cu satul Rengheţi iar la vest cu comuna Rapolţu Mare. Staţiunea aparţine judeţului Hunedoara fiind situată la cca 20km. E-NE de localitatea Orăştie. Faţă de principalele căi de comunicaţie , are o aşezare destul de favorabilă, accesul realizându-se pe o şosea asfaltată secundară (12 km.) ce leagă staţiunea de D.N. 7, Sibiu – Arad . La aceiaşi distanţă se află şi halta Geoagiu pe linia C.F.R. Bucureşti – Deva care face legătura cu staţiunea prin D.j. 705. Din punct de vedere geografic staţiunea Geoagiu-Băi este situată într-un bazin depresionar din partea de sud-est a Munţilor Săcărâmb la extremitatea cele mai mici şi interesante bazine ale munţilor Metaliferi, cel al Glodului. De-o parte si de alta a localităţii se desfăşoară o coamă de culmi împădurite când mai domoale când mai pronunţate împinse dinspre măgura Boiului înspre valea Mureşului. Faţă de nivelul mării localitatea se afla la o altitudine cuprinsa intre 350-375 m. La nord staţiunea este dominată de Dealul Gheretul (550m alt.), iar la sud -vest se afla cornetul Cigmăului cu succesiunea de culmi Piscu şi Pleşu ce nu depăşesc 500 m alt. Versanţii văilor au pante în general moderate ( 20-25˚) şi sunt parţial acoperiţi cu păduri. În perimetrul staţiunii confluează mai multe pâraie imprimând reliefului aspectul, unei depresiuni de dimensiuni reduse de natură erozivă. Bazinul hidrografic fiind astfel constituit din cursuri de apă mici şi discontinui, excepţie făcând valea Gheretului şi valea Clocota ce realizează un traseu aproape rectiliniu până la confluenţa cu valea Geoagiului. III. ISTORICUL CERCETĂRILOR - Atestare documentară şi evoluţie Din punct de vedere arheologic, Geoagiu este cunoscut pentru aşezarea romană care se întinde în hotarul acestei localităţi, ca şi pentru descoperirea unor tezaure monetare. Se poate vedea şi azi la ieşirea de nord-vest a localităţii Geoagiu, pe o lungime de câţiva zeci de metri, vechiul drum roman pavat cu lespezi de piatră şi prevăzut cu bordură care conducea de la Germisara la străvechea staţiune balneară. Pasiunea sportivă ca şi curăţenia corporală la romani, a determinat în toate epocile de existenţă, constituirea, amenajarea şi folosirea pe scară largă a construcţiilor balneare de toate categoriile şi proporţiile, la restabilirea sănătăţii şi alinarea suferinţelor. Staţiunea balneară cea mai importantă, mai bine organizată şi mai frecventată de romani de pe teritoriul jud. Hunedoara a fost şi a rămas cea de la Geoagiu –Băi , antica Germisara. Denumirea staţiunii e moştenită de la daci şi menţinută sub această formă şi de romani. Dacă mărturiile sigure ne conduc cu cca. 2 milenii în urmă, vestigiile arheologice din împrejurimile Geoagiului ne îndreptăţesc să considerăm că apele termale de aici au fost folosite cu mult inaintea dacilor si romanilor. Oricum ar fi, datele ştiinţifice cele mai bogate privind existenţa a unei aşezări în hotarul actualei localităţi Geoagiu si învecinatul Cigmău, care în antichitate îngloba în sine şi aşezarea balneară, aceste date avându-le în special din perioada romană a Daciei. Numele Germisara, pe care romanii l-au preluat este de fapt denumirea localităţii anterioare a strămoşilor daci, specialiştii fiind de acord in a accepta originea traco-dacică a denumirii: germi - cald, sara - apă. Sub stăpânirea romană, băile cu izvoare calde ca cele de la Germisara erau mult cercetate şi utilizate prevăzute cu instalaţii adecvate, cu sanctuare unde se venerau anumite zeităţi protectoare a apelor tămăduitoare. Despre importanţa de atunci a băilor şi a intensei lor utilizări ne vorbesc numeroase vestigii arheologice păstrate peste veacuri: vechi edificii, bazine pentru băi, inscripţii şi statuete dedicate zeilor tămăduitori. Totalul inscripţiilor aflate aici se ridică la peste 30, exceptând ştampilele pe ţigle şi cărămizi. Piesele descoperite până în prezent şi cunoscute în literatura de specialitate se adaugă celor patru inscripţi, altare, de fapt baze de statui care au fost găsite în cadrul băilor de la Germisara şi sunt închinate divinităţilor tămăduitoare şi protectoare a izvoarelor termale. Este vorba de nimfe cărora le sunt dedicate monumentele, excepţie făcând un altar care alături de divinitatea amintită este adorată şi zeiţa Diana. Această piesă este ridicată pentru îndeplinirea legământului de către Auer Theodotus care i-a utilizat de trei ori cu bune rezultate apele izvorului de la Germisara. Apare aşadar în textul inscripţiei mentiunea „Aqvis Germis”. Un alt monument dedicat nimfelor îl pomeneşte pe Livius Marcelius care la rândul lui s-a tratat în apele tămăduitoare ale Germisarei. Semnificativă este şi altă piesă închinată aceleiaşi zeităţi, binefăcătoare, de către Fabius Aqvelinus. Este pomenită astfel şi unitatea militară de garnizoană staţionată în castrul de la Germisara. Aceste baze de statui erau aşezate de jur împrejurul bazinului natural, cu apă termală pe postamente săpate direct în travertinul din care este constituit mamelonul în care s-au săpat bazinele. Cel mai reprezentativ avand un diametru de 7,59m care se umplea de la izvoarele naturale printr-o conducta de tuburi de teracota, marcate cu stampila lui Lucretius Aquila care conducea legiunea de soldati a XIII-a Gemina,constructorul instalatiilor balneare. Ofrande depuse divinităţilor au fost găsite şi în cadrul bazinului natural, loc de cult. Menţionăm în acest sens cele şapte plăcuţe de aur şi peste 600 monede de bronz şi argint. Plăcuţele din aur poartă pe ele dedicaţia pentru divinităţile tămăduitoare. Trei sunt oferite nimfelor, semnificativă fiind una al cărei dedicant poartă numele de Lucius, nume de origine dacică ce se perpetuează în plină epocă romană. De asemenea, Cornelia Marcelina, depune două plăcuţe cu dedicaţia pentru Diana şi Hygia , divinităţi care sunt prezente pe piesă şi cu figura lor, spre deosebire de celelalte care sunt simple, numai cu textul de dedicaţie sau acesta chiar lipseşte. La Germisara mai sunt de asemenea generos venerati Hercules, Jupiter, Fortuna, Liber Pater, Libera Mater. Săpăturile recente au dat la suprafaţă o serie de ţigle cu ştampilă,care intregesc tezaurul descoperirilor arheologice de la Geoagiu În imediata vecinătate a bazinelor săpate în travertin au apărut urme ale unor construcţii care probabil aparţineau unor staţionare pe perioada tratamentului celor care frecventau termele din localitate. S-a putut deduce existenţa unui castru sau castelum, unde a staţionat o unitate militară în vremea stăpânirii romane. Materialul epigrafic nu vorbeşte nimic de situaţia juridică a localităţii. Numai datorită inscripţiilor ne putem da seama de cum era grupata populaţia,de credinţele locuitorilor,de numele persoanelor care au trăit si trecut pe aici. Aşezarea romană din dreapta Mureşului a luat fiinţă pe lângă lagărul militar de pe platoul din această parte, care a fost folosit ca punct strategic din vremea războaielor dacice, căci unitatea de “pedites singulares britanici” o avem amintită printre trupele romane de ocupaţie încă din anul 110. Rolul castrului de la Germisara - Cigmău se pare că era înainte de toate supravegherea drumului ce urca pe apa oraşului spre cetăţile dacice de la Costeşti şi Blidaru. În unitatea militară care se pare că tot timpul de la 106 la 271 a staţionat în acest castru, au fost acei „ pedites singulares britanici”, detaşaţi din trupele britanice ce staţionau în Dacia, a căror eroism a fost apreciat de însuşi împăratul Traian (cum se arată într-o diplomă militară 161-180) unitatea de la Germisara ia numele de „Memorus singulariorum peditum britanicorum ”. Locul exact al castrului nu a fost încă identificat, sigur este însă că în jurul acestuia a luat naştere o aşezare civilă formată în majoritate din cetăţeni romani. Teritoriul rural al Germisarei era împănat cu mici aşezări sub formă de gospodării agricole, ca dovadă unele aflate pe dealul Pedepsa, pe teritoriul Renghet, Rapoţel şi Bobâlna. Lipsa oricărui magistrat local care să fie amintit în inscripţii ne face să bănuim că aceste localităţi se aflau într-o situaţie inferioară faţă de cum era de exemplu Sucidava care avea un teritoriu al ei şi se bucura din punct de vedere administrstiv de o anumită autonomie. Germisara probabil era un vicus, sau un popas dependent de un „municipiums au colonia”. În general materialul epigrafic analizat de specialişti reflectă o viaţă locală asemănătoare cu cea a staţiunii Aquae (Călan) şi Băile Herculane. De la sfarşitul perioadei romane pana in evul mediu datele referitoare la Baile Geoagiu lipsesc, ele fiind lasate probabil in parasire. Primele mentiuni referitoare la epoca feudala le datoram calatorului italian Geovan Andrea Gromo, care semnaleaza refacerea bailor la mijlocul sec.16 de catre regina Isabela, sotia lui Ioan Sigismund Zapolya, regele Ungariei: “a infiintat acolo niste bai placute, pe care regele le foloseste adeseori”. Intre 1656-1658 pastorul german Conrad Iacob Hiltebraud viziteaza baile, consemnând în jurnalul său, printre altele “apa venea dintr-un deal pe o campie si era potrivit de calda (…). Acolo unde cadea apa cu repeziciune ,se afla o stanca ingusta de piatra ,unde puteau sedea doua persoane spate in spate iar jos era un spatiu mare ,in forma de dreptunghi ,in care se putea inota,cu apa până aproape de gat (…).Romanii se scăldau adeseori aici” . In epoca moderna, apele termominerale de la Geoagiu sunt utilizate sistematic din sec.19, dar mai ales la inceputul sec.20, cand se amenajează aici diferite utilitati balneare (bazine ,băi la putină in spaţii acoperite, băi de namol, hoteluri, vile etc.). Între cele două razboaie mondiale staţiunea cunoaşte un nou avânt ,după cum ne informează “curierul bailor din 1927 ,fiind frecventata de diferiti vizitatori si pacienti. Din configuratia de atunci a bailor nu sa pastrat aproape nimic, cu exceptia bazinului mic din strandul de astazi.Vechile amenajari balneare di perioada interbelica se situau aproximativ pe teritoriul ocupat de actuala parcare din fata strandului. Statiunea cunoaste insa perioada ei de maxima dezvoltare abia in anii 60 dar mai ales în ani 70, când se construiesc cele două moderne baze de tratament ale complexelor: Germisara, Foto nr.1.(hotel Germisara,inchis pentru renovare) si UNCAP (actualul Aurel Vlaicu), hotelul Diana cu piscina acoperita, precum si amenajarile de agrement in aer liber. Foto nr.2 (hotel Diana) IV. POTENŢIAL TURISTIC ACTUAL IV.1.POTENTIAL NATURAL IV.1.a. GENERALITATI Statiunea Geoagiu-Băi este situată în depresiunea Zlatna Glod, între culmile împădurite ale munţilor Metaliferi din Carpaţii Apuseni, pe vestul pârâului Clacota la o altitudine cuprinsă între 350-375m. Făcând parte dintr-un bazinet depresionar înconjurat de coline şi dealuri cu înălţimi medii climatul imprimat este cel continental moderat, cu ierni blînde şi ierni răcoroase. La N staţiunea este dominată de Dealul Gheretul 550m, iar la S-V cornetul Cigmăului cu succesiuni de culmi ce nu depăsesc 500m. Din cadrul natural al staţiunii balneo-climaterice mai face parte şi reţeaua hidrografică al cărei colector este valea Geoagiu. Semnificativă în acest bazin este cascada pârâului Clocota, care înregistrează o diferenţă de nivel de cca. 20 m pe firul apei şi se datorează existenţei unei trepte abrupte în relief, cu o extensie de cca. 200m pe orizontală şi 15 m pe verticală. Această treaptă separă două platouri relativ netede, pe cel din amont situându-se ultimele gospodării ale localităţii Geoagiu- Băi. Căderea de apă a spălat rădăcinile unor arbori de pe fruntea platoului care s-au prăbuşit şi au fost înglobaţi parţial sau total în depunerile de travertin ale cascadei , ce se dezvoltă sub forma unor “perdele” în falduri succesive , aproape verticale, pe întreaga înălţime a căderii, ca în peşteri. Foto nr.3 (cascada) La numai câţiva metri de vechiul drum roman în zona Nătău se află cantonat într-o dolină formată în travertin, un lac care este alimentat cu apă printr-un pârâiaş mic. Acum apa acestui lac este utilizată la exploatarea travertinului. Caracteristic reliefului din această zonă sunt şi fenomenele carstice materializate prin prezenţa grotei Haiducilor la cca. 20m de lacul cu apă rece. Dar cea mai importantă componentă a cadrului natural , pentru care staţiunea Geoagiu-Băi a dăinuit de-a lungul timpului o reprezintă prezenţa apelor mezotermale şi a nămolului terapeutic neexploatat. IV.1.b. CARACTERISTICI GEOLOGICE ŞI HIDROGEOLOGICE Cercetările efectuate au evidenţiat faptul că zona Geoagiu-Băi prezinta un fundament cristalin, Valea Clocota este semnificativă în acest sens, calcarele cristaline dure aflorează în această zonă vestică a staţiunii. Primele hărţi geologice ale zonei se datorează cercetărilor efectuate înaintea primului război mondial, de: V. Telegd, I. Herespay, F. Napocşa şi M. Palfy. După 1960, cercetările hidrogeologice se intensifică prin contributiile aduse de I. Berbeleac ( 1962, 1964, 1969) de Gh. Mantea şi colaboratorii, iar în scopul măririi debitelor exploatabile de ape termo-minerale se execută în staţiune lucrări de foraj către ISPIF . ( 1960, 1694, 1966, 1972-1973) şi IFLGS ( 1966-1977 ). Din punct de vedere hidrogeologic, fundamentul cristalin cantonează principala acumulare de ape termominerale, ca urmare a permeabilităţii ridicate a calcarelor din zona.. Alimentarea orizontului acvifer se realizează pe largile suprafeţe de aflorare ale calcarelor situate în vestul staţiunii,pe baza precipitaţilor şi a apelor curgătoare ce traversează zonele aflorate . Circulaţia subterană între zona de alimentare şi cea de drenare se de suprafaţă (Pârâul Clocota ) acumularea din travertin beneficiază şi de o fracţiune caldă provenită din descărcarea ascendentă a apelor termale din cristalin, ceea ce oferă orizontului un caracter de ape de amestec. Drenarea este asigurată de zonele depresionare ale reliefului din aval de staţiune, iar circulaţia subterană este haotică desfăşurându-se după trasee complicate. Apele sunt în general cu temperaturi sub 30˚datorită amestecării fracţiunii termale profunde cu ape reci de suprafaţă. IV.I.c. CLIMATUL , BIOCLIMATUL ŞI AEROIONIZAREA STAŢIUNII  Climatul staţiunii Caracterizarea climatului statiunii s-a efectuat pe baza datelor inregistrate la statia meteorologica Geoagiu, in intervalul 1966-1975. Particularitatile fizico-geografice locale (bazinet depresionar inconjurat de coline şi dealuri cu inaltimi medii) imprima climatul particularitatii distincte continental moderate cu ierni blande si veri racoroase . Temperatura aerului inregistreaza o medie anuala de 8C, cea mai scazuta medie lunara inregistrandu-se in ianuarie ( -4,1ºC), iar cea mai mare temperatura in iulie (20º C). Temperatura minima absoluta in intervalul 1966-1975 a fost de –29,1ºC si s-a inregistrat in ianuarie 1969, iar maxima absoluta a fost in luna iulie 1968 de 36,3º C. Zilele de iarna, (cu temperaturi maxime ale aerului mai mari de 0ºC) apar incepand din noiembrie pana in februarie , numarul maxim inregistrandu-se in ianuarie (10 zile). Zilele de inghet (cu temp minima mai mica de 0ºC) apar incepand din septembrie pana in aprilie, insumand anual , in medie , 107 zile . Cele mai timpurii zile de vara cu temperaturi (mai mari de 25ºC), apar incepand cu luna martie. Din iunie, odata cu intensificarea radiatiei solare , numarul zilelor de vara creste considerabil , ajungand la peste 20 de zile in lunile iulie şi august. Ultimele zile de vară (1,5 ) se inregistreaza in luna octombrie . Data medie a primului ingheţ este in jur de 10 oct., iar cea a ultimului ingheţ 20 aprilie, durata medie a intervalului fara inghet fiind de 170 zile . Umiditatea relativa a aerului prezipnta o valoare medie anuala de 84%, cu un maxim lunar de 92% in decembrie, datorită advecţiei aerului rece , intensificarii racirii radiataive din timpul noptilor senine si linistite, care au ca urmare aparitia inversiunilor de temperatura .Cele mai scazute valori ale acestui parametru se inregistreaza in aprilie (76 %). Umezeala relativă orară, evidentiază o valoare minima in jurul orei 13, incepand din luna martie pana la sfârşitul lunii octombrie, sub 70%. Maximum de peste 95% se inregistreaza noaptea si dimineata până în jurul orei 6 incepând din luna mai până in noiembrie. Umezeala absolută, reprezentând tensiunea vaporilor de apa, are o variaţie in cursul anului proporţionala cu variaţia temperaturii. Media anuala este de 11,1 eb , pana la 18,4 eb in august .Variaţia diurnă este redusă si evidentiază un maxim de 15 mb in zilele de vară şi minim sub 5 mb. in cursul lunii ianuarie . Precipitaţile atmosferice se caracterizează printr-o mare variabilitate in timp si in spaţiu in ceea ce priveste intensitatea , frecvenţă si durată . Cantitatea cea mai mică de precipitaţii se inregistrează in sezonul rece , ploile fiind in general de natură ciclonică si frontală (19 mm in martie si 21,3 mm in ianuarie ). Primăvara ca urmare a intensificarii activitatii ciclonice si a patrunderii maselor de aer umed care afectează in primul rând vestul si nord-vestul ţării , cantitatea de precipitaţii creşte ajungând in iunie la peste 100 de mm , in medie pe luna .Cresterea interlunara cea mai mare este inregistrata in lunile aprilie – mai (35 mm ). Cantitatea medie anuală de precipitaţii este destul de redusa (575mm) Numarul de zile cu precipitaţii este de 143,7 cu un maxim de 16,7 zile in iunie şi un minim principal de 9,7 zile in martie si un secundar de 8,2 zile in septembrie. Stratul de zapada inregistrează grosimi medii reduse , maxima ( 6,7 cm in medie ) se inregistreaza in a 3-a decada a lunii ianuarie, iar minima de 0,2 cm inregistrându-se la sfârşitul lunii noiembrie si inceputul lunii martie . Durata de stralucire a soarelui inregistreaza o valoare medie anuala ridicata , de 2030 ore , cu maxim de 277 zile in luna iulie si un minim de 44 de ore in decembrie . Regimul orar al acestui parametru arata ca in zona staţiunii durata de stralucire a soarelui este maximă in intervalul 8,30-15,30 in lunile iulie-august (peste 20 de ore in medie ). Acesta este intervalul orar cel mai favorabil practicării curei naturiste prin helioterapie . Fractia de insolatie inregistrează o medie actuală ridicată (0,45), subliniind durata reala ridicată de stralucire a soarelui, comparativ cu cea posibilă. Maxima de 0,58 se inregistrează in iulie, iar minima de 0,14 in decembrie . Nebulozitatea prezintă o medie anuală de 6,2 zecimi, cu maxim lunar de 8,2 zecimi in decembrie si un minim de 5 zecimi in octombrie, când predomina timpul anticiclonic, linistit si stabil . Numarul mediu anual de zile senine (nebulozitate mai mica de 2 zecimi) este de 50, cu un maxim de 8,5 zile in octombrie şi un minim de 1,2 zile in decembrie . Zilele acoperite (nebulozitate mai mare de 8 zecimi ) prezinta o medie anuală de 128 zile , cu un maxim in decembrie (19,6 zile) si un minim de 6,3 zile in septembrie. Presiunea atmosferica are o valoare medie anuala de 991,4 mm Hg, cu maxim de 994 mm Hg in decembrie – ianuarie si un minim de 987,8 Hg in aprile. Pe fondul circulaţiei generale a maselor de aer in zona staţiunii predomina vanturile de vest si nord-vest, viteza medie anuala a vântului fiind redusă (1,4 m/sec ). Regimul orar al vitezei vantului evidentiază un maxim de peste 2m/sec. in jurul orelor de amiază aproape in tot cursul anului si un minim sub 1m/sec in intervalul mai–octombrie in cursul noptii si până in jurul orei 7. Numarul de zile cu bruma insumeaza in medie anual 61 zile incepand din septembrie cand se inregistreaza si minima lunara ( 0,2 zile ), până in mai cu un maxim de 11,6 zile in martie . Ceata este redusă in cursul anului ( in medie 14,4 zile ) cu un maxim de 3,5 – 3,6 zile in decembrie si un minim in perioada caldă a anului . Roua are o frecventa mai mare (in medie 159 zile anual) , inregistrandu-se un minim de 0,3 zile in ianuarie si un maxim de 24,8 zile in septembrie . Zilele de chiciură sunt deosebit de reduse numai 4,9 zile in medie pe an cu un maxim de 3 zile in ianuarie . Grindina are o frecventa redusă (in medie 1,6 zile pe an ) in semestrul cald . Numarul mediu de zile cu oraje scade din septembrie până in aprilie, insumând in medie 35,7 zile anual cu un maxim de 8,4 – 8,7 zile in iunie – iulie.  Bioclimatul staţiunii S-au luat in consideraţie cativa indici bioclimatici care se bazează pe elemente meteorologice ce sunt utile in practica curei naturiste. Pentru aprecierea gradului senzatiei de caldură sau frig a omului , in bioclimatologie se foloseste metoda TEE, cu ajutorului nomogramei temperaturilor echivalente efective, care reda temperatura efectiv resimtita de catre organism in anumite conditii de incălzire a aerului, incarcarea cu vapori de apa si curenti de aer. Zona de confort termic este cuprinsa intre aprox. 16,8 grade si 20,6º TEE. Sub 16,8º TEE se constata inconfort prin racire iar peste 20,6 ºTEE inconfort prin incalzire . Numarul de zile cu confort termic in luna iulie la amiază in medie este 8 iar cel de zile cu inconfort prin incălzire este 9. Metoda stresurilor medii bioclimatice se bazeaza pe valorile principalelor elemente meteorologice , in cadrul carora organismul uman prezinta o stare medie de echilibru a sistemelor reglatoare . Stresul cutanat reprezintă acţiunea temperaturii şi dinamicii aerului asupra pielii , in zona statiunii Geoagiu indicele inregistrand valoarea medie anuala de 15 , cu lunile aprilie – mai si octombrie – noiembrie relaxante . In intervalul decembrie – martie se evidentiaza un stres hipertonic, datorat in special temperaturilor scazute iar in intervalul iunie – august, un stres hipotonic când temperaturile sunt mai ridicate şi vantul slab. Streul pulmonar, ca o expresie a tensiunii vaporilor de apa asupra aparatului respirator, insumeaza un indice mediu anual de 32. Lunile decembrie martie prezintă un stres deshidratat , iar lunile mai – septembrie un stres hidratat . Lunile aprilie , octombrie si noiembrie sunt echilibrate sub acest aspect. Stresul total reprezentand suma celor doua precedente cu o valoare de 47, releva caracterul de crutare al bioclimatului regiunii, relaxant, sedativ sub aspect bioclimatic .  Aeroionizarea staţiunii Prin aeroionizare se intelege procesul de formare si evolutie a particulelor incarcate electric cât si spectrul ionic (proportia ionilor de diferite categorii ) dintr-un loc dat . In atmosferă, ionii iau nastere ca ioni moleculari in jurul cărora se polarizează rapid un numar de molecule gazoase – neutre (intre 5 si 30) formand astfel ioni mici, rapizi sau usori. Dupa un timp de existenta, aceştia dispar din aer ca urmare a recombinarii (pozitiv cu negativ) a redării de conductori elecrici sau a formarii ionilor mari sau grei şi a ionilor ultra grei. Aceştia iau nastere din absorţia ionilor mici de particule care constituie nuclei de condensare , pe particule de impurificare sau pe mici picături de apa . In conditii speciale (umiditate a aerului redusa , existenta unor mici nuclei higroscopici ) apar in aer si ionii mijlocii sau intermediari.