| Referate geografie | Bac 2008 geografie| Recomanda unui prieten

Ca si energia, apa reprezinta o componenta esentiala a aproape tuturor indeletnicirilor umane. Aprovizionarea cu apa este vitala pentru hranirea populatiei crescande a globului, pentru producerea bunurilor materiale care determina ridicarea nivelului de trai si pentru mentinerea integritatii sistemelor naturale de care depinde viata de pe pamant. Si cu toate acestea, in majoritatea statelor se cunoaste, cu siguranta, uimitor de putin despre cantitatile de apa utilizate si unde anume, cand si de catre cine au fost ele consumate. Desi aproape orice conducator politic poate cita pretul la zi la barilul de petrol, putini dintre acestia sunt in stare sa spuna care este pretul de cost al asigurarii unui plus de 1000 metri cubi de apa. Considerata de multa vreme ca ceva de la sine inteles, apa poate deveni, in multe zone ale lumii, un factor de limitare a cresterii economice si a productiei alimentare in urmatoarelor decenii. In trecut, au fost indiguite si deviate o seama de fluvii si riuri in vederea asigurarii unui debit de apa pentru regiunile consumtoare. Performante hidrotehnice de genul barajului de la Assuan din Egipt si al Apeductului din California in Statele Unite au dus literalmente la infloririea desertului. Totusi, concurenta crescanda care isi disputa o cantitate de apa limitata si pretul tot mai ridicat, din punct de vedeere economic si ecologic, al strategiilor traditionale de aprovizionare cu apa reclama o noua abordare in privinta gospodaririi resurselor de apa dulce. Putine sunt guvernele care recunoscut necesitatea unei asemena reevaluari si cu atat mai putin cele care au si inceput sa elaboreze liniile politice necesare pentru viitor. Din nefericire, abundenta de timp, ca si abundenta de apa s-ar putea sa se dovedeasca amindoua iluzorii.
Circuitul apei si resursele reinnoibile
Cifrele luate ca atare nu sunt in masura sa spuna adevarata poveste a apei. In fiecare an, cade asupra continentelor destula ploaie si zapada pentru pentru a umple de 30 de ori lacul Huron, pentru a spori de saisprezece ori debitul fluviului Amazoanelor sau pentru a acoperi intreaga suprafata de uscat a pamintului cu un strat de 83 de centimetri de apa. Cu toate acestea, lipsa de apa pentru cresterea culturilor agricole ameninta, periodic, milioane de oameni cu spectrul foametei. Nivelul panzelor freatice din sudul Indiei, nordul Chinei, Valea Mexicului si zona de sud-vest a S.U.A. scade foarte rapid, provocand uscarea fantinilor. Oseama de riuri care aveau flux continuu in tot cursul anului incep sa sece o data cu sfarsitul sezonului ploios. Mai multe lacuri si mari interioare isi restring suprafata. Spre deosebire de carbune, petrol si majoritatea celorlalte resurse de insemnatate vitala, apa este solicitata, de obicei, in cantitati mari si este greu de manevrat pentru a forma obiectul comertului international. Se intimpla rar ca apa sa fie transportata la o distanta mai mare de cateva sute de kilometri de sursa. Astfel, desi pretutindeni apa dulce este legata de existenta unui mare circuit mondial, viabilitatea si calitatea ei in randul resurselor sunt determinate de disponibilitatea ei pe plan regional sau local si de modul in care este folosita si gospodarita.
In fiecare an, energia solara extrage prin evaporare circa 500 000 kilometri cubi de apa de pe suprafata pamintului, din care 86%din oceane si 14% de pe uscat. Pamantul primeste o cantitate echivalenta de precipitatii sub forma de ploaie, lapovita sau ninsoare, insa, din fericire, nu in aceleasi proportii. Circa 110 300 kilometri cubi de precipitatii cad asupra uscatului, in vreme ce numai 71 500 kilometri cubi se pierd prin evaporare de pe uscat. In felul acesta, circuitul pus in miscare de energia solara distileaza si transfera anual 38 800 kilometri cubi de apa din oceane catre continente. Incheind ciclul natural, apa isi cauta inapoi drum spre mare sub forma debitului fluvial. In virtutea acestui flux ciclic, intre mare, aer si pamint, apa dulce reprezinta o resursa regenerabila. In conditiile climatice existente, se creaza in fiecare an un volum aproximativ egal de apa dulce. Debitul actual este acelasi cu cel de la infiriparea primelor civilizatii in vaile roditoare ale Gangelui, Tigrului-Eufratului si Nilului. Privind lucrurile la scara globala, exista inca, fara indoiala, o abundnta de apa dulce. Pentru fiecare locuitor al planetei exista in prezent o cantitate reinnoibila de 8300 metri cubi, adica suficient pentru a umple de 38 de ori o incapere cubica cu latura de 6 metri, sau de cateva ori volumul necesar pentru asigurarea unui nivel de viata moderat. Variatiile naturale de clima si capriciile vremii pot intuneca usor aceasta imagine de abundenta, deoarece apa nu se afla intotdeauna in locul si in momentul in care este nevoie de ea. Aproape doua treimi din debitul anual se scurg rapid in timpul viiturilor, aducand adesea mai multe distrugeri decat avantaje. Cealalta treime este relativ stabila si reprezinta, astfel, o sursa asigurata de apa de baut si pentru irigatii pentru tot cursul anului. Apa care se infiltreaza in sol si curge in subteran asigura alimentarea permanenta a raurilor si fluviilor, constituind o parte importanta a debitului stabil. Debitarea controlata a apei din lacurile de acumulare aduga o cantitate suplimentara, ridicand debitul asigurat la circa 14 000 kilometri cubi sau 3 000 metri cubi de persoana, ceea ce reprezinta limita practica a aprovizionarii reinnoibile cu apa dulce. Asia si Africa sunt continentele care au cea mai icordata balanta de aprovizionare cu apa. Apa de care dispune in prezent un locuitor al Asiei reprezinta mai putin de jumatate din media mondiala, iar debitul de apa al continentului este cel mai instabil dintre toate. Lanturile muntoase de mare altitudine si clima musonica determina o mare variabilitate a precipitatiilor si debitelor fluviale. Fluviul Galben din China a suferit cate o schimbare majora a albiei cel putin o data pe secol in cei 2 500 de ani de istorie scrisa a Chinei. In India, 90%precipitatiile anuale cad intre iunie si septembrie, iar cea mai mare parte a debitului este cea a fluviilor Gange si Brahmaputra in zona de nord. Absenta musonului din 1979 a dus la cea mai grava secete din istoria recenta si a redus productia de cereale alimentare a Indiei cu 16&.