| Referate geografie | Bac 2008 geografie| Recomanda unui prieten

Aşezare si limite. Această grupă montană se află în extremitatea estică a sectorului Carpaţilor Meridionali. La est sunt delimitaţi de Valea Prahovei, la vest de Valea Dîmboviţei, la nord de Depresiunea Braşov, iar la sud de Subcarpaţii Curburii.
Relief. Grupa Munţilor Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpaţilor Meridionali şi al întregului lanţ carpatic, în timpul orogenezei alpine care a ţinut din Cretacic până la începutul Cuaternarului. Catena carpatică s-a definitivat în timpul Erei Neozoice, în urma ultimelor faze ale orogenezei alpine. Carpaţii Meridionali, deci şi grupa Bucegilor, au fost înălţaţi în bloc, cu cca 1000 m, la sfârşitul Neogenului şi începutul Cuaternarului.
Calcarele şi conglomeratele dau un pitoresc specific Bucegilor. Caracteristice sunt şi cele trei etaje de platforme netede sau uşor ondulate: platforma Borăscu, cu pajişti alpine folosite vara pentru păşunatul oilor; platforma Râu este, mai neregulată ca nivelare; platforma Gornoviţa sau a Predealului, cu fâneţe şi aşezări omeneşti permanente şi sezoniere.
Grupa acestor munţi cuprinde următoarele unităţi fizico-geografice: M. Bucegi care au cea mai mare altitudine în Vf. Omu (2505 m); M. Leaota, cu altitudini de 2133 m în vârful cu acelaşi nume; M. Piatra Craiului, cu maxima altitudine de 2238 în Vf. Omu (Baciului), cu aspectul unei creste alcătuită predominant din calcare; Măgura Codlei (1292 m), în extremitatea vestică a Depresiunii Braşov. Din această grupă fac parte şi zonele depresionare: Culoarul Rucăr-Bran, unde se află pasul Giuvala (1240 m), situat între Piatra Craiului şi M. Bucegi-Leaota; Culoarul Prahovei care formează limita estică a grupei.
Clima. Este tipic montană, cu temperaturi medii anuale de 2-6 OC, care, la peste 1800 m altitudine, au valori de 0-2OC, cu precipitaţii abundente de 800-1200 mm, şi chiar peste, la marile altitudini, cu vânturi puternice. Climatul alpin apare îndeosebi în Bucegi şi Piatra Craiului, caracterizat prin temperaturi medii anuale sub 2OC, precipitaţii cu valori foarte mici şi vânturi extrem de puternice.
Apele. Reţeaua hidrografică este alcătuită în principal din râurile Prahova, Ialomiţa, Dîmboviţa şi Bârsa. Lacurile sunt reprezentate de acumulările antropice, utilizate în scopuri hidroenergetice, amenajate pe cursul Ialomiţei şi pe cel al Dîmboviţei.
Vegetaţia. Este dominată de păduri, care la rândul lor cuprind etajul fagului, care urcă până la 1200 m, şi etajul coniferelor, care urcă până la limita superioară a păduri. Zona păduri este urmată de zona alpină, numită şi “stepa rece”, dominată de pajişti, împestriţate la partea inferioară cu tufişuri de enupăr şi jneapăn sau alţi arbuşti pitici.
Fauna. În pădurile de foioase fauna este reprezentată de mistreţ, iepure, lup, vulpe, pisică sălbatică, alături de specii pătrunse fie din silvostepă, cum este iepurele, fie din etajul coniferelor (căprioara, veveriţa). Pădurile de munte sunt populate cu animale de interes cinegetic: urs, cerb, râs, apoi cocoşul de munte şi găinuşa de alun, dintre păsări. În zona alpină apar capra neagră şi acvila de munte. Apele reci de munte sunt populate cu păstrăv, iar către altitudini mijlocii apar cleanul şi mreana.
Solurile. Sunt corelate cu roca şi clima, precum şi cu vegetaţia. Solurile argiloiluviale (cenuşii şi brun-roşcate), numite argiluvisoluri, apar în munţii nu prea înalţi. În climatul răcoros şi umed apar solurile brune şi brune acide, iar sub pădurile de fag şi răşinoase sunt solurile podzolice, sărace în humus. Etajarea se încheie cu solurile alpine brune acide, de climat rece, precipitaţii abundente şi vegetaţie de pajişte.
Rezervaţiile. Cuprind: rezervaţia forestieră Sinaia, rezervaţia floristică şi faunistică Piatra Craiului şi rezervaţia de peisaj şi de floră Bucegi.