| Referate istorie | Bac 2008 istorie| Recomanda unui prieten

Holocaustul ( holo-întreg ; caustos-ars,gr.) reprezenta initial un
ritual religios prin care o ofranda adusa zeilor era arsa în
întregime. În zilele noastre cuvântul face legatura mai ales cu
exterminarea aproape în totalitate a evreilor din Europa de catre
Germania nazista.

În secolul XIX evreimea din Europa devenea din ce în ce mai emancipata
si, în majoritatea tarilor, ajunsese sa aiba o situatie egala cu
restul populatiei. Totusi, din când în când evreii erau defaimati si
hartuiti de grupari antisemite care-i considerau o "rasa" straina, ce
nu putea fi asimilata în interiorul culturii europene; însa acestea nu
au initiat niciodata cu adevarat o campanie antisemita coerenta.

II PERSECUTIA EVREILOR GERMANI ÎNAINTE DE AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Când regimul nazist a ajuns la putere în Germania în ianuarie 1933,
acesta a trecut imediat la adoptarea unor masuri antisemite
sistematice. Un prim decret a reprezentat însasi definitia termenului
evreu. Rolul crucial îl avea religia bunicilor unei persoane. Oricine
avea trei sau patru bunici evrei era considerat automat de aceeasi
confesiune, indiferent de apartenenta la comunitatea evreiasca. Cei pe
jumatate evrei deveneau evrei numai daca aveau aceeasi religie sau
daca erau casatoriti cu o persoana cu aceasta religie. Toti ceilalti
jumatate-evrei si persoanele cu un singur bunic evreu erau denumiti
Mischlinge (corcituri, hibrizi). Evreii si Mischlinge erau
"non-arieni". În doctrina nazista o astfel de subliniere a
descendentei era privita ca o confirmare a "rasei", dar scopul
principal al acestor categorisiri era de fapt delimitarea unei tinte a
legilor si directivelor discriminatorii.

A "Arianizarea" afacerilor

Între 1933 si 1939 s-au facut eforturi deosebite din partea Partidului
Nazist, agentiilor guvernamentale, bancilor si a lumii afacerilor
pentru eliminarea evreilor din viata economica. Non-arienii erau
eliberati din posturile publice iar avocatii si medicii evrei îsi
pierdeau aproape toti clientii. Firmele evreiesti fie erau lichidate
si patrimoniul lor era confiscat, fie erau cumparate la preturi mult
mai mici decât adevarata lor valoare de catre companii care nu
apartineau sau nu erau conduse de evrei. Transferul prin contract al
întreprinderilor evreiesti catre patroni germani era denumit
"arianizare". Câstigurile oricaror vânzari, precum si economiile
tuturor evreilor erau supuse unor taxe de proprietate speciale.
Angajatii evrei ai firmelor lichidate sau arianizate îsi pierdeau
locurile de munca.

B "Noaptea de cristal"

Obiectivul declarat al regimului nazist era emigrarea evreilor. În
noaptea de 9 noiembrie 1938, dupa asasinarea unui diplomat german la
Paris de catre un tânar evreu, toate sinagogile din Germania au fost
incendiate, geamurile magazinelor evreiesti au fost sparte si 20.000
de oameni arestati. Aceasta Kristallnacht ("Noapte de cristal") a
reprezentat un semnal pentru evreii din Germania si Austria sa plece
cât mai curând posibil. Câteva sute de mii de oameni au reusit sa se
refugieze în alte tari, dar tot atâtia, printre care multi batrâni si
saraci, au ramas sa înfrunte o soarta nesigura.

III OCUPAREA POLONIEI

La începerea celui de-al doilea razboi mondial în septembrie 1939,
armata nazista a ocupat jumatatea vestica a Poloniei adaugând aproape
2 milioane de evrei la sfera de putere germana. Restrictiile impuse
asupra evreimii poloneze erau mult mai dure decât cele din Germania.
Evreii polonezi au fost fortati sa se mute în ghetouri înconjurate de
ziduri si sârma ghimpata. Acestea erau asemenea unor orase-stat
captive. Fiecare avea un consiliu evreiesc care era responsabil cu
gazduirea, cu salubritatea si cu productia. Mâncare si carbune urmau
sa fie aduse în interior iar bunurile produse trebuiau trimise spre
exterior. Aprovizionarea cu hrana permisa de germani, totusi, consta
mai ales în cereale si legume ca napii, morcovii si sfecla. În ghetoul
Varsovia ratia oficiala abia asigura 1200 de calorii pentru fiecare
locuitor. Mâncarea de pe piata neagra introdusa în ghetouri era
vânduta la preturi ridicate, dar somajul si saracia erau larg
raspândite. Locuintele erau supraaglomerate, cu sase sau sapte
persoane într-o singura camera, iar tifosul îsi facea aparitia.

IV INVADAREA URSS

În timpul introducerii ghetourilor în Polonia o actiune mult mai
drastica era lansata mai la est. În iunie 1941 armatele germane au
invadat Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) si în acelasi
timp SS-ul a desfasurat 3000 de oameni în unitati speciale pe noile
teritorii ocupate pentru a ucide pe loc toti evreii. Aceste
detasamente mobile, cunoscute ca Einsatzgruppen (trupe de actiune), au
trecut în curând la executii continue. Masacrele aveau loc de obicei
în santuri sau râpe din apropierea oraselor. Din când în când la
acestea asistau soldati sau localnici. În curând zvonuri despre
ucideri au început sa ajunga în capitalele lumii.

V "SOLUTIA FINALA"

La o luna dupa începerea operatiunilor mobile în URSS-ul ocupat,
Herman Göring, omul numarul doi de la conducerea Germaniei naziste, a
trimis o directiva catre seful Serviciului de Securitate al Reich-ului
(Sicherheitsdienst - SD), Reinhard Heydrich, prin care acesta era
însarcinat cu organizarea "solutiei finale la problema evreiasca" în
toata Europa aflata sub ocupatie germana. Pâna în septembrie 1941
evreii din Germania au fost fortati sa poarte insigne sau banderole
marcate cu o stea galbena - "steaua lui David". În lunile urmatoare
zeci de mii de oameni au fost deportati în ghetourile din Polonia si
în orasele capturate din URSS. Pe când aceasta operatiune era în plina
desfasurare, o alta oroare era pregatita: lagarul mortii.

0x08 graphic

Lagare echipate cu facilitati pentru gazarea oamenilor au fost
construite pe teritoriul Poloniei ocupate. Majoritatea eventualelor
victime urmau sa fie deportate din ghetourile aflate în apropiere.
Numai din ghetoul Varsovia au fost deplasate peste 300.000 de
persoane. Primele transporturi erau de obicei formate din femei, copii
sau barbati mai batrâni care nu puteau munci; evreii capabili de lucru
erau opriti în magazine sau în uzine, dar si acestia erau pâna la urma
ucisi. Cele mai mari deportari au avut loc în vara si toamna anului
1942. Destinatiile transporturilor nu erau dezvaluite comunitatilor
evreiesti, dar zvonuri despre uciderile în masa ajungeau în cele din
urma la supravietuitori, precum si la guvernele din Statele Unite si
din Marea Britanie. În aprilie 1943 cei 65.000 de evrei ramasi în
Varsovia s-au opus politiei germane care intrase în ghetou pentru o
ultima adunare. Luptele au durat trei saptamâni.