| Referate geografie | Bac 2008 geografie| Recomanda unui prieten

Oraşul se află pe râul Bahlui, un afluent al Jijiei, care se varsă în râul Prut. Se întinde pe şapte coline, cu altitudini variind între 40 în Lunca Bahluiului şi 400 m în Dealul Păun şi Dealul Repedea. Principalele coline sunt Copou, Tătăraşi şi Galata.
Oraşe apropiate
Vaslui (70 km S)
Huşi (96 km SE)
Târgu Neamţ (100 km V)
Botoşani (130 km NV)
Suceava (150 km NV)
Piatra Neamţ (150 km V)
Focşani (220 km SV)
Galaţi (250 km S)
Braşov (300 km SV)
Bucureşti (400 km S)

Istoric
Oraşul Iaşi a fost menţionat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei Alexandru cel Bun. Legendele însă plasează întemeierea Iaşilor în timpuri imemoriale, când domnul Ţării Moldovei striga un cioban pe nume Dediu, să iasă din coliba lui să vorbească cu stăpânul Ţării Moldovei, astfel: Ieşi până afară să vorbim ceva!; astfel, ar fi rămas numele târgului pe care domnul voia să-l întemeieze pe locurile străbătute de ciobanii lui Dediu. Din punct de vedere istoric, numele reflectă, după părerea unor specialişti, prezenţa aici a unui grup de alani, ce purtau şi numele de "iaşi". Un număr mic de istorici consideră că anul 1395 ar fi momentul atestării oraşului, această dată fiind găsită inscripţionată în biserica armenească din centrul vechi.
Multe din evenimentele importante din istoria românilor s-au petrecut la Iaşi, capitala Moldovei, timp de trei secole (1564-1862). Aici şi-au avut permanent sau temporar reşedinţa Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Lăpuşneanu, Vasile Lupu şi alţi străluciţi voievozi ai Moldovei. Deşi a cunoscut multe momente de cumpănă (a fost jefuit şi incendiat de tătari şi cazaci şi a suferit mari distrugeri în al doilea război mondial), Iaşii au renăscut de fiecare dată, devenind astăzi un oraş modern.
Topografie
Oraşul vechi se afla cuprins într-un patrulater delimitat de actualele străzi Ştefan cel Mare (Uliţa Mare), Alexandru Lăpuşneanu, Independenţei (Podul Hagioaiei), Elena Doamna şi Grigore Ghica (Uliţa Rusească), nucleul oraşului aflându-se în zona Palatul Culturii (curtea domnească) şi str. Costache Negri (Uliţa Veche).
Oraşul nou s-a extins în toate direcţiile, cuprinzând în prima fază (secolele XVIII-XIX) cartierele Copou, Sărărie, Ţicău, Tătăraşi, Ciurchi, Galata şi parţial Nicolina şi Păcurari; în a doua fază (secolul XX), au fost incluse cartierele Păcurari (partea nouă, de vest), Nicolina (partea nouă, de sud, azi numită CUG), Frumoasa-Poitiers, Socola, Bucium, Canta, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Dacia şi Grădinari, la acestea adăugându-se Zona Industrială. Oraşul are ca suburbii câteva mini-orăşele care, din punct de vedere administrativ, sunt considerate încă aşezări rurale, dar, din punct de vedere edilitar, se prezintă ca aşezări urbane: Dancu, Tomeşti şi Lunca Cetăţuii. Tendinţa urbană este de extindere a Iaşilor, urmând ca aceste localităţi să fie incluse în oraş (zona metropolitană), alături de alte câteva sate: Păun, Bârnova, Horpaz, Miroslava, Valea Lupului şi Breazu. În urma exploziei fenomenului construcţiilor din ultimul deceniu, unele din aceste localităţi sunt astăzi practic unite cu oraşul.
Transporturi şi comunicaţii
Reţeaua de străzi a oraşului continuă pe cea din evul mediu, asigurând un trafic fluent, cu excepţia orelor de vârf, când numărul tot mai mare al maşinilor duce la producerea unor ambuteiaje (mai ales în intersecţiile din centru). Transportul în comun este asigurat prin autobuze, tramvaie, troleibuze şi maxi-taxi. La nivel local şi central, se discută tot mai insistent planul realizării unei şosele de centură, care să preia traficul greu din oraş. Iaşii sunt nod feroviar (linii spre Vaslui, Ungheni, Târgu Frumos, plus ramificaţii spre Hârlău şi Dorohoi) cu staţie de triaj la Socola. În oraş sunt trei gări: Gara Centrală Iaşi (Iaşi şi Iaşi Nord), Nicolina şi Socola. În partea de răsărit a oraşului se află Aeroportul Internaţional, modernizat recent.
Populaţie
sec. XVIII: cca. 30.000
1859: cca. 50.000
1900: 78.000
1930: 102.872 locuitori, dintre care 63.168 români, 34.662 evrei, 980 germani, 918 ruşi, 543 maghiari, 505 poloni, 340 ţigani, 170 armeni, ş.a.
1992: 345.000
2002: 321.580 (la care se adaugă cca. 50.000 flotanţi)
Structura etnică a populaţiei, potrivit recensământului din 2002:
români: 98%
romi: 1,2%
alte naţionalităţi: 0,8%
Populaţia după religie, conform recensământului din 1930:
ortodocşi: 63.023 (61,26%)
mozaici: 35.465 (34,47%)
romano-catolici: 3.178 (3,08%)
lutherani: 356 (0,34%)
greco-catolici: 190 (0,18%)
Populaţia după religie, potrivit recensământului din 2002:
ortodocşi: 92,8%
romano-catolici: 4,7%
alte religii: 2,5%