Descriere referat

| Referate romana | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

“Junimea” nu este numai un curent culturar si literar, dar si o asociatie. Ea a fost infiintata la Iasi, in „primavara anului 1864” , de catre Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti, Petre Carp si Vasile Pogor. Ea nu a luat nastere printr-un act formal, asa cum s-a intamplat in cazul Academiei Romane, intemeiata cam in aceeasi vreme in Bucuresti. Locul pe care Junimea il ocupa in istoria literaturii romane este cu atat mai important cu cat ea nu reprezinta doar o societate, cat o comunitate care s-a format gratie afinitatii resimtite intre personalitatile intemeietorilor. “Junimea si junimismul ofera in istoria culturii noastre exemplul unei elevate confrerii de spirite care au stiut sa colaboreze in armonie fara a renunta la independenta in opinie. Liantul l-a creat scopul comun, („viziunea asupra lumii”) si spiritul patronal al conducatorului care a stiut, cu tact inegalabil, sa armonizeze contrariile, sa stimuleze si sa utilizeze energiile creatoare spre un tel care era al tuturor.” Astfel, Junimea a reprezentat suma unor „[...]atitudini si optiuni ideologice, estetice, filozofice, politice, modalitati literare [...]” , insa activitatile din planul literar sunt cele care au conferit un maximum de notorietate societatii iesene. „Fireste, separarea planurilor dintre literatura si politica, voita stricta si afirmata programatic, nu s-a putut realiza deplin. Nu e de aceea exagerat sa se spuna ca forta politica a gruparii junimiste datoreste enorm statutului de cenaclu literar al societatii iesene, dupa cum autoritatea Junimii in spiritul public a fost cucerita nu in mica masura si datorita rolului politic indeplinit de corifei”. Opiniile fondatorilor –si nu numai- erau facute publice in paginile unei reviste care incepe sa fie editata in anul 1867. Este vorba despre “Convorbiri literare”, pusa de la inceput sub conducerea lui Negruzzi, la care se adauga si sedinte sau conferinte publice. Cursul public pe care Maiorescu il tinuse cu un an mai inainte, curand dupa instalarea sa la Iasi, dovedise existenta unui auditoriu cultivat, interesat de problemele stiintei. Experienta este reluata in februarie 1864 si beneficiaza de participarea altor membri ai Junimii. “Prelectiunile populare” devin astfel o lunga traditie a asociatiei. Timp de saptesprezece ani ele se urmeaza neincetat, mai intai asupra unor subiecte fara legatura intre ele; apoi, din 1866, grupate in cicluri unitare; din 1874, prin interventia noilor aderenti, Lambrion si Panu, asupra unor teme interesand istoria si cultura nationala. Astfel, in 1874 si 1875 prelegerile limiteaza preocuparile la elementele nationale ale culturii noastre si la influentele consecutive exercitate asupra poporului roman. Inca de la inceputurile ei, Junimea abordeaza problema ortografiei romanesti, foarte acuta in epoca trecerii de la intrebuintarea alfabetului chirilic la cel latin. Articolele si prelegerile lui Titu Maiorescu, fondatorul de facto al societatii, ne prezinta niste opozanti ai directiei vechi in cultura si literatura, iar dezbaterile in privinta limbii literare si a ortografiei, ca si discutarea problemei constituite de adoptarea neologismelor reusesc sa duca literatura romaneasca intr-o faza evolutiva, cea a autonomiei esteticului. Astfel, se impunea o distinctie clara intre estetic, etnic (elementul national) si etic (elementul moral).