Descriere referat

| Referate mass-media | Recomanda unui prieten | Trimite prin YM

"Oricind se va vorbi de interpreti va trebui sa se inceapa cu Maria Tanase, spre a se sublinia tilcuirea adinca, greu de descifrat si tocmai in acest lucru sta tulburatoarea ei taina a cintecului popular. Ea a fost inzestrata cu marele fior al melodiei, a fost pasarea maiastra a lui si a avut acea energie şi pasiune de a-l striga modulindu-l genial, in prolifica si scurta ei cariera. Cind cinta stapinea cintecul. Magnetiza. In distilarea vocii si a interpretarii sale, cintecul lua proportii de miraj. Strabatea filoane adinci ale rapsodiei noastre adunate de zeci si zeci de generatii evocind bucuria, jalea, dorul şi optimismul care s-au continuat prin veacuri ca un fluviu subteran iesind la suprafată, ascunzindu-se iarasi, dar de o arzatoare prezenta. A fost mierla unui intreg popor. Neintrecuta."
A vazut lumina zilei la Bucuresti, în strada Livada cu Duzi din cartierul Caramidarii de Jos, în dimineata zilei de 25 septembrie 1913. Era al treilea copil al Anei Munteanu, originara din comuna Cârta (Fagaras) si al lui Ion Coanda Tanase, din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei.
Prima data a aparut în public în 1921, pe scena Caminului Cultural „Caramidarii de Jos“ din Calea Piscului, la serbarea de sfârsit de an a Scolii primare nr. 11 Tabacari. Apoi s-a produs pe scena Liceului „Ion Heliade Radulescu“, unde a frecventat doar cursul inferior, fiind nevoita sa se retraga si sa munceasca la gradina cot la cot cu fratii si parintii sai.
Saltul în inima „cetatii“
Dornica sa învete cât mai multe cântece, mergea pe timpul verii în locul de bastina matern.
Anul 1934 a marcat admiterea ei, prin concurs, la Teatrul de Vara „Carabus“ din strada Academiei, condus de marele actor Constantin Tanase, pentru revista Carabus-Expres, scrisa de Nicolae Kiritescu pe muzica semnata de Gherase Dendrino, Petre Andreescu si Elly Roman. A fost distribuita într-un grup vocal, alaturi de Lia Bogdan, Marcel Emilian, Milica Milian si Stefan Glodariu.
Prin toamna lui 1934, în casa regizorului-gazetar Sandu Eliad din apropierea gradinii Cismigiu, a cunoscut o pleiada de poeti si scriitori ai vremii: Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu, Cicerone Teodorescu, Gheorghe Dinu (Stefan Roll), Zaharia Stancu.
Folcloristul Harry Brauner, ascultând-o „profesional“ – la recomandarea lui Eliad – a fost profund impresionat de talentul ei înnascut. Drept urmare, a prezentat-o lui Constantin Brailoiu, întemeietorul Arhivei Internationale de Folclor de la Geneva de mai târziu. Etnomuzicologul i-a recomandat sa-si aleaga repertoriul direct de la izvoare.
Ulterior, dramaturgul Tudor Musatescu a sfatuit-o sa înregistreze cântece din repertoriul propriu, apelând la una din casele de discuri existente în Bucuresti. Inregistrarea de proba s-a produs la Studioul „Tomis“ din Calea Calarasilor. Piesa intitulata Romanta mansardei, imprimata sub îndrumarea directorului muzical compozitorul Misu Iancu si cu concursul direct al lui C. Brailoiu, s-a bucurat de un succes extraordinar. Ulterior, a fost invitata si de „Columbia“, în studioul careia (strada Udricani) a înregistrat Nunta tiganeasca, epuizata în numai câteva saptamâni. Reeditata într-un tiraj impresionant, melodia a avut un succes formidabil.
„Pasarea Maiastra“
Inceputul carierei artistice propriu-zise a coincis însa cu debutul radiofonic din 20 februarie 1938, când a prezentat un program de piese folclorice: M-am jurat de mii de ori, Ce-i mai dulce ca alvita, Cine iubeste si lasa, Geaba ma mai duc acasa, Marie si Marioara, Când o fi la moartea mea.
Presa timpului i-a acordat o deosebita atentie. In revista Radio-Adevarul a aparut un articol din care citam: „Tânara cântareata care e una din cele mai izbutite talente ale promotiilor mai noi aduce pe lânga apreciate însusiri vocale si o preocupare de noutate întru totul laudabila: studiul temelor folclorice, valorificarea melodiilor populare pe care nu le diseaza ci le cânta, pastrându-le nealterata frumusetea originala. Solista creeaza astfel si pune în valoare melodia poporana autentica si cu deosebire cântecul autentic, terenuri înca necunoscute, neîntelese sau degradate de obisnuitii nostri diseuri“.
Pe la jumatatea anului 1938, profesorul Nicolae Iorga a invitat-o sa cânte la închiderea cursurilor de vara de la Valenii de Munte, care în acel an marcau jubileul a 30 de ani de la înfiintarea universitatii amintite. Cu acest prilej, marele carturar a numit-o „Pasarea Maiastra“.